Anghinarea, Cynara scolymus face parte din familia Asteraceae cu origini în regiunea mediteraneeană.
În mitologia greacă, se spune că Zeus, zeul suprem, s-a îndrăgostit de o fată frumoasă pe nume Cynara. Fermecat de frumusețea ei, Zeus a dus-o pe Muntele Olimp și a făcut-o zeiță ca să-i fie aproape.
Dar Cynara era legată de pământul ei, de mama ei și de viața simplă. Așa că, uneori, cobora înapoi pe ascuns. Când Zeus a aflat, s-a înfuriat și a transformat-o într-o plantă: anghinarea, frumoasă, cu frunze tari, dar cu o inimă moale.
De aici vine și numele științific al anghinarei, Cynara scolymus.
Plantă sacră a fost asociată de-a lungul timpului cu fertilitatea, iubirea și misterul feminin.
În Roma antică, anghinarea era considerată un afrodisiac, un lux pe care și-l permiteau doar cei bogați.
Se spunea că este bună pentru vitalitate pentru că stimulează „focul” interior.
Caterina de Medici, o prințesă italiană, a adus anghinarea în Franța în secolul XVI, odată cu căsătoria cu regele Henric al II-lea. Era mâncarea ei preferată și a contribuit la răspândirea plantei în Europa de Vest.
În folclorul mediteranean anghinarea era folosită în ritualuri de curățare a energiei și ca plantă de noroc și fertilitate, care uneori era pusă pe masa de Paște sau plantată în grădina casei.
Frunza de anghinare a mai fost folosită în băile rituale pentru a ușura și a calma inimile frânte.
În secolul al XVI-lea consumul de anghinare era rezervat doar bărbaților pentru că se cunoștea faptul că aceasta sporește puterea sexuală.
Anghinarea este folosită în medicina tradițională ca remediu specific pentru ficat și vezica biliară dar și ajută la îmbunătățirea digestiei. Reduce colesterolul din sânge și este benefic pentru sănătatea cardiovasculară.
Aromăți anghinarea cu usturoi sau frunze de dafin atunci când o gătești pentru o energie suplimentară de protecție.
Dacă arzi frunza de anghinare în timpul meditației se spune că este o modalitate de a obține o conexiune mai puternică cu Energiile divine.
Advertisment