„InSecuritate”, 26 martie 2022, cu Bogdan Nicolae. Invitat: generalul Silviu Predoiu

Bogdan Nicolae și invitatul său, generalul (r) Silviu Predoiu, au discutat sâmbătă, la emisiunea InSecuritate de la Aleph News, despre evoluția războiului dintre Rusia și Ucraina, ce îl mână pe Vladimir Putin în această luptă, și cine și cum îl poate opri pe liderul de la Kremlin.

Silviu Predoiu spune că sunt mai multe variante ale deznodământului acestui război: o victorie a rușilor în Ucraina, semnarea unui acord sau o lovitură internă care să-l înlăture de la putere pe Vladimir Putin.

Există însă și o a patra variantă care, spune Silviu Predoiu, ar trebui să ne frământe pe toți, și anume o extindere a conflictului în afara granițelor Ucrainei, ceea ce ar fi o catastrofă, mai ales pentru Europa.

Prezentăm principalele declarații ale generalului (r) Silviu Predoiu sâmbătă seara, la emisiunea InSecuritate:

Silviu Predoiu: E o întrebare ce frământă pe toată lumea astăzi. Unde se va opri Putin? Se pare că serviciile de informații occidentale au avut informații foarte bune despre de unde începe. Au știut ziua atacului, au știut ora atacului, au știut dispozițivele de atac, în schimb s-a oprit fluxul de informații. Nu mai știe nimeni unde se va opri Putin. Ori, aici este cheia până la urmă. Iar cheia este în cunoașterea lui Putin. Și, încercând să răspund o să reiau din memorie un citat dintr-o biografie a lui Putin, care mi se pare relevant în acest context. Putin spune că am învățat că pentru a izbândi în orice situație trebuie să te porți ca într-o bătălie, ca în ultima bătălie, ca în bătălia decisivă. Să înțelegi că, dacă vrei să câștigi, trebuie să  accepți că nu ai nicio cale de retragere și că victoria este singurul răspuns. Cam asta spune spune Putin și probabil că așa și vede situația. Părerea mea este că Putin a depășit demult linia roșie care i-ar fi permis să facă pasul în spate. A mers prea departe ca să se poată întoarce.

Silviu Predoiu: În acest moment variantele sunt: o victorie în Ucraina. Sincer nu văd cu ce îl ajută foarte mult o victorie totală în Ucraina pentru că prețul ar fi foarte mare. O altă cale ar fi o negociere și semnarea unui acord care să-i permită se se întoarcă acasă cu rezultate care să-i permită să le prezinte chiar forțat, ca reprezântând o victorie, o justificare a sacrificilor făcute în această invazie și deloc nesemnificative. O răsturnare a lui Putin printr-o lovitură internă, ceea ce pare foarte puțin probabil chiar dacă  serviciul ucrainean care îl asigura pe Zelenski că nu va ataca Putin, acum spune că are informații că se pregătește o lovitură la Moscova. A patra variantă, cea care ar trebui să ne frământe pe toți, o revărsare a conflictului în afara granițelor Ucrainei, ceea ce ar fi o catastrofă pentru Europa în primul rând, și poate chiar mai mult.

„Sper ca acum Occidentul să fi învățat exact cine este Putin”

Silviu Predoiu: Pentru această etapă aș putea să spun că Putin se va opri în Ucraina. La ce ar putea să aspire ulterior, este treaba lui. Eu sper ca acum Occidentul să fi învățat exact cine este Putin. Și indiferent la ce aspiră, să se organizeze din timp ca să prevină pentru că răspunsul Occidentului la invazia Ucrainei a fost corect. Nu este foarte eficient pentru că a lipsit partea de prevenție, în care nu am fost la fel de eficienți. De data aceasta, știm cu cine discutăm. Noi știam mai demult pentru că state ca România, Polonia, statele baltice au insistat întotdeauna, câteodată chiar generând niște ridicări din umeri și o stare de anxietate din partea interlocutorilor occidentali când  vorbeam despre pericolul rus, despre amenințarea rusă. Și ni se spunea că exagerăm sau că avem noi niște probleme. Da, avem noi niște probleme istorice, dar se dovedește că aveam motivele noastre să ne temem.

Silviu Predoiu: Din punctul de vedere al lui Putin, Ucraina a comis păcatul suprem, a trădat Rusia. Atunci când el spunea că Rusia și Ucraina sunt același popor, așa gândea în acel moment. Faptul că Ucraina, în opinia lui, a complotat cu Occidentul împotriva Rusiei înseamnă trădare. Trădarea ar trebui pedepsită. De asta zic, deocamdată se rezumă la Ucraina și ar vrea să încheie acest capitol. Este conștient că de suportul popular depinde menținerea lui la putere. Dar nu de suportul popular în sensul în care ne-am putea noi închipui. El are nevoie de sportul unui segment de populație, pe care și l-a fidelizat suficient din punctul lui de vedere pentru a exercita control  asupra restului populației. Am văzut acea ședință a lui cu Consiliul de Securitate al Rusiei, care a fost grăitoare pentru modul în care el discută cu cei din jur.

Silviu Predoiu:  Putin și-a enunțat obiectivele în principiu și ni le-a listat. Ceea ce vedem acum, această ceață, aceste informații contradictorii este un război al dezinformărilor. Se spune și constată foarte mulți că Ucraina a câștigat în planul dezinformării. E mult mai activă și mult mai eficientă. Mie mi se pare că Rusia nu acordă atâta atenție acestui plan al confruntării. A fost folosit în etapa pregătitoare a renunțat și în acest moment e focalizată pe  operațiunile în teren. Și probabil pe alte categorii de operațiuni. Altfel, într-adevăr, sunt foarte multe informații contradictorii circulate pe piață și e foarte greu să tragi o concluzie.

„Când vorbești de conflicte, bătălii urbane, lucrurile se complică enorm”

Silviu Predoiu: Cred că percepția noastră asupra războiului este influențată puternic de jocurile video. Și de alte istorii și filme istorice și începem să credem că rachetele și bombele cad exact acolo unde  țintește cineva cu mouse-ul pe calculator. Din păcate nu este așa. Și nu e așa nici în Ucraina și nu a fost așa nici în Afganistan, nici în Irak, nici în Libia. Există abateri, iar atunci când vorbești de conflicte, bătălii urbane, lucrurile se complică enorm. Și o să vă dau două scurte exemple, cu speranța că vor fi înțelese corect. Într-o situație de conflict militar sediile serviciilor de spionaj sunt obiective importante din punct de vedere al inamicului. Atunci când s-a construit sediul SIE, care este un sediu oficial, el era într-o pădure la marginea orașului. În momentul de față e înconjurat de un cartier de vile de lux și de pensiuni turistice, plus obiective economice, spații de birouri, sediu de televiziune. Nimeni nu a ținut cont de avizul negativ al SIE când a fost solicitat. Toată lumea  a construit pentru că se construise și era vorba de bani. Ce se întâmplă dacă e ceva? Cine se mută de acolo? Sediul SIE, vilele, pensiunile care sunt la câțiva metri de sediul SIE? Antena centrală a STS, care luminează Bucureștiul noapte de noapte, care a atât de frumoasă și de impresionantă, la 20 de metri de ea sunt blocuri de locuințe. Apropo de proximitate și de lovituri.

“Pe măsură ce conflictul avansează, compromisul pe care ar trebui să-l accepte Ucraina crește tot mai mult”

Silviu Predoiu: E de adevărat că pe măsură ce conflictul avansează, compromisul pe care ar trebui să-l accepte Ucraina pentru încheierea acestei ciocniri militare, crește tot mai mult. Și pare tot mai greu de acceptat. Adică este foarte greu să fii președinte să semnezi așa ceva. E mult mai mult decât atunci când s-a semnat acordul de la Minsk. Deci se cere mult, dar eu m-aș uita către președintele Zelenski pentru că în ultimă instanță cel mai important este să oprești pierderile de vieți nevinovate, să oprim această distrugere sistematică a unui spațiu aflat în inima geografică a Europei.  Dintre actorii implicați, mi se pare că Zelenski ar fi cel care ar trebui să dea tonul. Nu cred că mai există un rol pe care să-l poată juca în acest moment, într-un dialog,  președintele Biden. Din două motive. O dată, președintele Biden a depășit o linie spunând despre Putin că e criminal de război, nu e singurul, și e clar, dar a spus că e criminal de război, ceea ce lasă foarte puțin loc de discuții (…)

Silviu Predoiu: Mi se pare că o opțiune bună este președintele Macron, care, dincolo de acoperirea oficială, de președinte al Consiliului UE, a păstrat și a reușit să stabilească un dialog frecvent cu președintele Putin. Și a avut înțelepciunea să nu facă public totul, cum au făcut alții imediat după discuție, lucru care, în mod evident, deranjează și descurajează orice fel de alte continuări. Mi se pare că Macron poate să fie un suporter al dialogului. Dar tot așa, văd un altul lângă Zelenski, sprijinindu-l și încurajându-l pentru un dialog și încercând să-l tempereze pe Putin. Un rol îl mai poate juca și președintele Erdogan, care are relații bune cu ambii șefi de state. Vedem eforturi ale Israelului intense în ultima vreme, ceea ce iarăși dă speranțe, și am văzut chiar o relativă disponibilitate a președintelui Zelenski în ultimele sale declarații în care vorbea de posibilitatea unui dialog.

Silviu Predoiu: China o văd undeva într-o zonă de susținere tacită, nu explicită. Ei au spus tot timpul că războiul nu e o soluție, au spus-o de la început, dar s-au ferit în a formula acuze explicite la adresa Rusiei. E clar că nu vor să fie asociați cu Rusia, dar nu consideră că e oportun în acest moment să o acuze în mod deschis. Ca urmare, nu cred că se vor angaja într-un dialog. S-ar angaja doar dacă ar ști sigur că răspunsul este OK, pozitiv. China își urmărește propriile interese. Are o abordare aparent ambiguă. De fapt, ea își urmărește propriile interese și interesele ei spun nu suntem asociați cu Rusia în acest moment, dar…

“Dacă s-ar elimina orgoliile din prim plan, lucrurile ar putea fi depășite”

Silviu Predoiu: În ultimă instanță, ambii doresc să rămână în control, au interes să conserve ceea ce consideră că au câștigat până la un anumit moment. Consider că este o ambiție politică și în același timp apare și această motivație, care poate fi patriotică pentru fiecare (…) Mie mi se pare că  dacă s-ar scoate orgoliile din prim-plan și s-ar discuta prin prisma intereselor populației, lucrurile ar putea fi depășite. Și solicitările Rusiei sunt solicitări maximale ca să se poată discuta. Așa cum au fost în mod constant. Asta nu-I face rezonabili pe ruși și nu justifică cee ace au făcut sub nicio formă. Dar într-o negociere toată lumea pleacă de la un palier, îl stabilești și începi să discuți. Și discuțiile în sine sunt un progres. Faptul că există un dialog.

“Efectul sancțiunilor este de escaladare a conflictului”

Silviu Predoiu: Mi se pare că efectul sancțiunilor este de escaladare în acest moment. Așa cum vă spuneam de Putin și de profilul său și de specificitățile sale, mi se pare că efectul este de escaladare. Este practic o confirmare că toată lumea este împotriva lui și atunci trebuie să meargă până la capăt, indiferent unde este acest capăt. Și mă tem să mă gândesc unde este capătul. Am auzit toți apelurile lui Zelenski și le înțelegem pentru că este conducătorul unui stat atacat într-un mod stupid și de necrezut, în mijlocul Europei, în acest secol 21. E aproape incredibil ce se întâmplă, e ca un coșmar. Pe de altă parte, aceste apeluri adresate lumii occidentale. Când spun occidental, nu mă refer la o zonă geografică, ci mă refer la o zonă de valori și de principii. Ar trebui cântărite cu  mai multă luciditate și de ei, de ucraineni. Am auzit chiar un reproș. Spunea că șefii de state occidentale se gândesc în primul rând la economia țărilor proprii. Mi se pare că pentru asta au fost aleși, să răspundă în primul rând economia țărilor lor, de propășirea propriului popor și de siguranța poporului lor și abia apoi să se ocupe de aliați.

Despre proiectul privind starea de criză: Era o chestie inhouse, în care nu mai exista nici Parlament, nici Guvern, exista CSAT

Silviu Predoiu: Probabil vă referiți la acel proiect privind declararea stării de criză. Mi se pare că e ceva total neinspirat și mă întreb ce s-a întâmplat. (…) Era acolo o formulare care aparent era foarte deschisă, la propunerea ministrului apărării, cu avizul prim-ministrului, se înaintează CSAT propunerea de instituire a stării de criză. Dar dacă o traduci sună cam așa:  la propunerea unui membru CSAT, că asta este ministrul apărării, vicepreședintele CSAT, că asta este prim-ministrul, propune restului CSAT… deci era o chestie inhouse, în care nu mai exista nici Parlament, nici Guvern, exista CSAT care dispune și crea impresia că militarii urmează să conducă nația. Am mai spus eu când am avut ocazia. E ultimul lucru pe care și-l doresc militarii. Probabil cu mici excepții, după cum vedem.

„Avem incidente, dar asta nu înseamnă că armata nu e pregătită să ne apere”

Silviu Predoiu: Probabil că nu prin promovarea de către MapN  a unor asemenea documente, cum era cel în care se propunea situația de criză și guvernarea țării de către un comandament militar național, nu cu declarații sforăitoare, ci cu acțiuni concrete. Accidente se întâmplă peste tot. Ele sunt tragice atunci când se întâmplă. Cele din armată sunt mediatizate insistent și atunci evident că… mai ales într-un asemenea moment capătă o vizibilitate și o conotație negativă. Se mențin într-un procent acceptabil pentru că accidente sunt în toate armatele lumii, degeaba… avem un talent de a ne pune singuri la colț. Unde în lume se mai întâmplă ca la noi. Și după aceea aflăm că s-au prăbușit avioane în Norvegia, avioane britanice, elicoptere. Deci, noi ne tot grăbim să ne punem la colț, să spunem  că nu suntem…. nu, suntem la nivelul tuturor celorlate state. Avem incidente, dar asta nu înseamnă că armata nu e pregătită să ne apere, atât cât îi permite politicul.

“Reflexul cozii la pașapoarte nu ne ajută cu nimic”

Silviu Predoiu: Chestia asta să fugim din timp, nici măcar să nu ne prindă… hai să stăm aici, să încercăm să prevenim. Nu să rămânem să ne luptăm, că nu asta e soluția. Sună foarte ciudat, o să repet ceea ce am mai spus subordonaților. Poate sunt un militar atipic. Eu m-am făcut militar nu să câștigăm războaie, ci ca să nu mai fie războaie. Rolul informațiilor este să prevină începerea războaielor, nu să câștige războaie. Mi se pare că a spune războiul începe joi la ora 14.00 înseamnă că recunoști deja că ai pierdut adevăratul război. Rolul tău era că știind că trebuie să înceapă joi, la ora 14, era să descurajezi, să obții suficiente date ca să amâni războiul. Așa e și acum să plecăm că poate se întâmplă ceva. Hai să rămânem că poate nu se întâmplă nimic, dacă rămânem și facem toți tot ce putem să prevenim. Abordarea aceasta, reflexul cozii la pașapoarte nu ne ajută cu nimic.

Relațiile cu R. Moldova: am depășit momentul cu discuția despre Unire

Silviu Predoiu: Se vorbește foarte mult  dacă România ar trebui să se unească cu Moldova. Mie mi se pare că întrebarea trebuie să plece către moldoveni mai întâi, trebuie să discutăm cu ei și să vedem ce doresc pentru că cel mic trebuie să exprime o opinie, nu neapărat cel mare. Cred că am depășit momentul acesta cu discuția despre Unire, în sensul de reîntregire a țării. Cred că până și dl. președinte Băsescu, care a susținut  cu vehemență, a înțeles că, odată ce am intrat în UE, recunoscând tratatele de frontieră, acest topic este închis. Putem fi împreună eventual în UE. Nu cred neapărat că UE e o problemă din acest punct de vedere. Dar până la urmă chestia aceasta cu intrarea în UE sau nu este mult mai complexă și în același timp mult mai simplă decât pare. Vrem să aducem în UE, hai mai întâi să ajutăm să se dezvolte economic aceste spații pentru că vor intra în UE și vor primi numai rigle peste palmă. Că nu sunt suficient de pregătite, că nu au, că nu fac.. am simțit pe pielea noastră. Ce înseamnă cu MCV, cu Schengen-ul, șamd. Dacă am ajuta Moldova, ca și la Ucraina, se putea aplica acest lucru, apropos de prevenție, să-și ridice nivelul de trai, să aibă o economie funcțională, să se schimbe dependența de gaze, atunci nici găgăuzii nu ar mai vorbi despre autonomie a lor, nici transnistrenii nu ar mai pune problema că vor către Rusia sau către altă direcție și ar fi foarte mulțumiți în Moldova. Cheia aici este. Vrem să-i ajutăm, hai să-i ajutăm. Din păcate, România, în momentul de față, ea are nevoie de ajutor.

„Dezvoltăm o intoleranță la opinii, altele decât cele aparent validate oficial”

Silviu Predoiu: Mi se pare că mai e un efect ciudat al conflictului acesta. Dezvoltăm o intoleranță la opinii, altele decât cele aparent validate oficial.  Nu ai voie să spui nimic din ceea ce ar putea să pară pro rus, sau, dacă nu pro rus, antioccidental, evident dacă nu e Zelenski. Zelenski are voie să zică că NATO se teme de Rusia, că NATO nu va activa articolul 5 dacă Rusia va ataca România, R, Moldova sau țările baltice. Dar altfel mi se pare că e foarte grav pentru că dezvoltăm o intoleranță și am văzut și în media, e dispusă să ștampileze câteodată orice fel de opinie când de fapt, cheia oricărui progres este să ascultăm pe fiecare. Libertatea de opinie, libertatatea de exprimare este o certitudine în lumea în care am intrat. Trebuie să fim de acord cu ea și să ascultăm. Una este reaua intenție, alta este dezbaterea liberă. Ori noi acum suntem cumva într-o zonă în care nu se încurajează dezbaterile, se consideră că e periculos. Foarte multă abordare emoțională.

“Unipolarismul s-a cam epuizat. Ne îndreptăm către o zonă de multipolarism”

Silviu Predoiu: După lumea bipolară a războiului rece, a urmat o perioadă de 30 de ani de lume unipolară necontestată, chiar încurajată, a fost o bucurie, pentru că până la urmă SUA se confundă cu istoria democrației, așa cum se vede. Acum unipolarismul s-a cam epuizat, părerea mea e că ne îndreptăm către o zonă de multipolarism, ceea ce ar trebui să se regăsească și în aceste organisme, ar trebui diversificat. Evident că trecerea de la o lume unipolară la una multipolară nu e o trecere facilă. E vorba de acomodarea sistemelor de valori, de înțelegere, de asumare colectivă. Va dura. Și m-aș bucura ca inclusiv aceste conflicte să fie doar o fază intermediară care să fie depășită. Dar cred că în direcția aceasta trebuie să se îndrepte, s-a văzut foarte clar și stupizenia și ineficiența ideii de descurajare nucleară. A funcționat un timp, când era o lume bilaterală și exista dialogul între ei. Deja astăzi nu mai e. La mâna cui rămâne butonul nuclear? El era o temă despre care nu se vorbea. Era, dar nu se vorbea. Acum se vorbește cu atâta ușurință va fi război nuclear, va recurge Putin la arma nucleară? Între două sandvișuri pe culoar se discută dacă Putin va apăsa butonul.