Călin Georgescu, ridicat din trafic de DIICOT pentru două infracțiuni. Toni Neacșu: „Ce s-a întâmplat astăzi a umbrit cu totul atenția noastră de la situația politică”

• Azi, Călin Georgescu a fost ridicat din trafic de procurorii DIICOT
• Anchetatorii au făcut cinci percheziții în București și Ilfov
• Georgescu a fost dus la locuința sa din Mogoșoaia pentru percheziții
• După aproximativ nouă ore, Georgescu a fost dus la sediul DIICOT
• DIICOT anchetează un presupus grup infracțional organizat
• Procurorii vorbesc despre un prejudiciu de peste 1,1 milioane de euro
• Victima ar fi transferat peste un milion de euro pentru o finanțare de 6 milioane de euro
• Ulterior, ar fi fost solicitată o garanție suplimentară de 100.000 de euro
• Răzvan Leu, omul de afaceri din dosarul lui Călin Georgescu: Am avut încredere deplină
• La percheziții a fost găsită și o legitimație prezentată drept diplomatică a Ordinului de Malta
• Ambasadorul Ordinului de Malta spune că Georgescu nu este membru

Pe Călin Georgescu încep să-l strângă dosarele. În această dimineață, fostul candidat la prezidențiale a fost ridicat din trafic de DIICOT, fiind reținut în al 3-lea dosar.

Procurorii l-au dus la casa sa din Mogoșoaia, unde au urmat 9 ore de percheziții. Au fost făcute percheziții în acest caz și la adrese din București, Ciolpani și Buftea. Acuzația, de data asta, este de constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune.

Mai exact, omul de afaceri Răzvan Leu, îl acuză pe Călin Georgescu că l-ar fi determinat să depună
o garanție de 1,1 milioane de euro ca să obțină o linie de credit de la Wealth Bank, bani pe care nu i-ar mai fi primit înapoi.

Leu spune că a avut încredere deplină în Călin Georgescu, dar totul s-a dovedit a fi o escrocherie.
În dosar mai apar și omul de afaceri Ionel Rusen și Massimiliano Arena, prezentat ca director al Wealth Bank.

Simpatizanții lui Georgescu s-au strâns la sediul DIICOT în semn de solidaritate.

Nominalizatul lui Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru, Siegfried Mureșan, spune că nu e cazul să-i plângem de milă lui Georgescu, pentru că este un personaj pro-rus, anti-european, un personaj care își dorește dezordine în România, nu ordine.

Liderul AUR, George Simion a reacționat și el, pe Facebook, acuză abuzuri, spune că oricine poate fi următorul și că România e o dictatură.

Călin Georgescu are alte două dosare pe rol în prezent. Unul pentru propagandă fascistă și legionară, pentru care a avut măsura controlului judiciar, măsură ridicată în aprilie, anul acesta. În al doilea dosar e acuzat de complicitate la tentativă de acțiuni împotriva ordinii constituționale, alături de Horațiu Potra, și comunicare de informații false cu privire la finanțarea campaniei electorale.

Toni Neacșu, fost judecător CSM, a dezbătut subiectul într-o intervenție LIVE, la Aleph News.

Cum vedem aceste acuzații care îi sunt aduse lui Călin Georgescu? Care sunt faptele?

Toni Neacșu, fost judecător CSM: „Bun, am aflat din comunicatele de presă date astăzi de DIICOT, dar nu numai din astea, adică nu numai din comunicatele oficiale, ci și din informațiile scurte, evident, din dosar, cam care sunt faptele și cam care ar fi gravitatea lor.

Formal, vorbim într-adevăr de două infracțiuni: constituire de grup infracțional organizat, care este și infracțiunea care atrage competența DIICOT pentru astfel de fapte, precum și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Este o infracțiune împotriva patrimoniului, destul de gravă, dar mai ales prin prejudiciul acesta foarte mare creat, pentru că, altfel, o infracțiune de înșelăciune în România se pedepsește cu închisoare doar până la cinci ani, împăcarea părților este posibilă.

Prescripția ar fi de cinci ani, dacă fapta s-ar fi săvârșit în 2021, adică lucrurile sunt puțin mai complicate sub acest aspect. Rămâne de văzut exact dacă nu cumva se vor identifica, totuși, și alte infracțiuni acolo. Una peste alta, pare a fi o escrocherie bine pusă la punct, dar nu mai mult de o escrocherie. Sigur că îmbracă forma aceasta juridică: înșelăciune”.

Câtă relevanță mai are în acest moment acest personaj în România?

Toni Neacșu, fost judecător CSM: „În contextul în care noi vorbim de posibile alegeri anticipate, sigur că da, în primul rând parlamentare, dar de ce nu chiar și la nivelul Președinției, dat fiind încercările de suspendare, respectiv de demitere a Președintelui României, cred că o încărcătură politică importantă are, este evident.

Pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat astăzi, dincolo de aspectele strict procedurale, ridică iarăși niște întrebări, multe semne de întrebare, pe care eu speram că nu o să trebuiască să ni le mai punem după ce, mă rog, credeam eu, justiția, justiția făcută de procurori, în primul rând, s-a schimbat de câțiva ani la față, în sensul că s-au cam depășit limitele rezonabile, zic eu, ale publicității unei faze care, prin excelență, ar trebui să rămână nepublică.

Este faza de urmărire penală. De regulă, e normal să se comunice public că se efectuează percheziții în anumite dosare, dar, de exemplu, este inadmisibil să apară în presă, sub orice formă, rezultatele găsite la acea percheziție, cum sunt exact acele fotografii despre care spunea dumneavoastră, ale acelei legitimații, falsă sau nu – vor stabili procurorii – precum și a unui dispozitiv, mă rog, de bruiaj, dacă am înțeles eu bine.

Bun, nici acela nu e legal în România, nu este permis, e o contravenție să deții așa ceva, dar, dincolo de asta, e important altceva. Aceleași documente în dosar, fotografiile prin care au fost fixate acele mijloace de probă, nu aveau ce să caute în spațiul public și, mai grav, nu putea să le pună altcineva la dispoziție decât autoritățile care au participat în mod direct la această percheziție.

Și atunci, sigur că da, discuția cred că trebuie întinsă puțin mai departe, și anume: de ce s-a dorit să se facă mai multă gălăgie decât era normal să se facă în jurul oricărui.

Mai mult, înțeleg cum s-a dispus reținerea. Măsurile preventive, în special acestea privative – reținerea, arestarea preventivă și așa mai departe – nu se pot dispune exclusiv prin raportare la persoana pe care o anchetezi sau nici măcar la gravitatea faptelor pe care le anchetezi, ci exclusiv în anumite situații.

De exemplu, atunci când se încearcă influențarea mersului anchetei, se încearcă influențarea unor martori, se încearcă eventual părăsirea țării, tocmai că e sub strategia anchetei. Adică sunt, totuși, situații excepționale în care ar trebui să se dispună aceste măsuri preventive.

Toată desfășurarea de forțe cam arată că de dimineață se anticipa că se va ajunge la acest moment procedural al reținerii de astăzi și, probabil, al judecării, să spunem, deocamdată, a propunerii de arestare preventivă cu care procurorii vor ajunge mâine la Tribunalul București.

Se încearcă, practic, să spunem, o mască asupra faptului că autoritățile nu au reușit nici până acum să-i dovedească vinovăția acestui om, în fine, în ceea ce privește anularea alegerilor.

Nu avem dosarul anulării alegerilor desecretizat în acest moment. Nu știm nimic: dacă până la urmă Călin Georgescu este omul rușilor, nu este omul rușilor, este sau nu legionar.

Orice dosar penal are un stadiu de maturitate în care ajungi, la un moment dat, să faci anumite măsuri procedurale: percheziții, audieri, poate chiar să dispui o măsură preventivă, dacă acel dosar o impune. Lucrurile astea trebuie să fie o normalitate.

Pe de altă parte, repet, nu putem face abstracție de persoana lui Călin Georgescu și nici de momentul acesta politic extrem de încărcat pe care îl traversăm noi în momentul de față.

Inclusiv ce s-a întâmplat astăzi este evident că a umbrit cu totul atenția noastră în ceea ce privește situația politică. N-a mai discutat nimeni de nimic altceva, de candidaturi la Premier și așa mai departe, de pozițiile PSD-ului sau ce-a mai fost astăzi. Toată lumea s-a concentrat pe ceea ce se întâmplă cu domnul Călin Georgescu.

În mod cert, efectul va fi o punere în discuție a imaginii domnului Călin Georgescu, inclusiv în perspectiva celorlalte dosare pe care le are.

Presupunând că chiar există acea legitimație, care mă rog, e falsă, nu e falsă, nu trebuia să apară în presă. Astea erau lucruri care trebuiau ținute între paginile dosarului respectiv, pentru că, v-am spus, urmărirea penală are caracterul acesta: e nepublică, ar trebui să vă spun, și este secretă.

Pentru că, să știți, că doar așa se apără până la urmă principiul acela fundamental, și anume prezumția de nevinovăție. Nu ai cum să o aperi altfel dacă tu deschizi un dosar de urmărire penală și lași publicul să-l răsfoiască după cum dorește”.