Cine este „Regele” autoproclamat al Elveției? Jonas Lauwiner și-a creat un adevărat „imperiu funciar” și deține peste 117.000 de metri pătrați de teritoriu elvețian, spre oroarea autorităților

• Jonas Lauwiner s-a autoproclamat „Regele Elveției” în 2019, în cadrul unei ceremonii simbolice de încoronare organizate la Biserica Nydegg din Berna.
• El susține că este un monarh simbolic, nu constituțional, într-o țară care nu are familie regală și nici tradiții monarhice puternice.
• Lauwiner a profitat de o portiță legală din legislația elvețiană, care permite revendicarea gratuită a terenurilor fără proprietar.
• În ultimii zece ani, el a acumulat aproximativ 150 de parcele de teren în diferite zone ale Elveției.
• Autoritățile elvețiene pregătesc modificări legislative pentru a împiedica repetarea unor astfel de situații

Un bărbat din Elveția a stârnit controverse și curiozitate în întreaga țară după ce s-a autoproclamat „Regele Elveției” și a reușit să construiască un adevărat imperiu funciar profitând de o portiță legală care îi permite oricărui cetățean să revendice terenuri fără proprietar.

Deși titlul său regal nu are nicio valoare juridică, afacerile sale imobiliare sunt cât se poate de reale și au declanșat dezbateri aprinse despre proprietate, legislație și limitele inițiativei private.

Autoproclamatul rege al Elveției este conștient că nu toată lumea apreciază ceea ce face.

„Rolul de rege este foarte special în Elveția, deoarece nu este cu adevărat acceptat. Este foarte controversat”, spune Jonas Lauwiner, în vârstă de 31 de ani.

„Dar nu am prea mulți contestatari”, adaugă el. „Nimeni nu m-a oprit și, cu siguranță, nici nu poate, pentru că nu este posibil”.

Regele Jonas I, așa cum își spune, s-a autoproclamat monarhul „simbolic” al Elveției în cadrul unei ceremonii de încoronare organizate în 2019 la Biserica Nydegg din Berna, la care au participat mai mulți membri ai clerului.

Lauwiner, locuitor al orașului Burgdorf din Cantonul Berna și angajat cu normă întreagă la o companie farmaceutică, a purtat la ceremonie însemne regale complete, inclusiv o coroană împodobită cu pietre prețioase, realizată din aur de 18 carate.

De atunci, și-a construit multe dintre atributele unui monarh modern: la interviurile acordate presei poartă uniforme militare aurite, deține un site oficial și o „bancă imperială” cu o „monedă semisuverană” și este adesea însoțit de un grup de aproximativ zece persoane „pentru protecție”.

Un videoclip publicat pe site-ul său îi prezintă pe legionarii săi desfășurând exerciții de antrenament cu echipament militar în apropierea unei mari reședințe rurale: „Palatul” Regal.

Elveția are puține tradiții istorice legate de monarhie și nu are o familie regală prevăzută în Constituție. „Dar eu nu sunt un monarh constituțional”, spune Lauwiner. „Sunt un monarh simbolic. Există un rege în Elveția și acela sunt eu, Regele Jonas.”

Mulți l-au considerat fie un excentric, fie un farsor, însă, dacă autoproclamarea sa ca rege este o glumă, este una pe care o tratează foarte serios – mai ales când vine vorba despre „imperiul său funciar”.

În ultimul deceniu, cetățeanul elvețiano-marocan a profitat de o portiță din legislația elvețiană care prevede că, dacă un teren nu are proprietar, oricine îl poate revendica gratuit.

În prezent, el deține aproximativ 150 de astfel de parcele în întreaga Elveție, inclusiv terenul pe care se află Palatul său.

Un adevărat imperiu funciar

Lauwiner a devenit proprietar de teren la împlinirea vârstei de 20 de ani, când tatăl său i-a oferit cadou o mică parcelă agricolă cumpărată cu ani înainte la un preț redus.

„A fost cea mai importantă zi din viața mea. De la opt ani mi-am dorit propriul teren. Visul meu s-a împlinit în sfârșit”, spune el.

„Apoi am vrut să mă extind”.

Din întâmplare, parcela vecină nu avea niciun proprietar înregistrat, ceea ce însemna că, potrivit articolului 658 din Codul Civil Elvețian, Lauwiner o putea revendica legal la registrul funciar, plătind doar câteva sute de franci pentru taxe administrative.

„Atunci mi-am spus că nu poate fi singura. Ar fi fost prea mare norocul să descopăr singurul teren fără proprietar din Elveția. Așa că am început o căutare amplă și am găsit încă unul, apoi încă unul și încă unul…”, povestește el.

Până în prezent, Lauwiner a revendicat peste 117.000 de metri pătrați de teritoriu elvețian care anterior nu avea proprietar. Deși reprezintă o parte infimă din suprafața țării, proprietățile sale includ și locații „strategice”, printre care 83 de drumuri.

„Peste 5.000 de oameni circulă zilnic pe drumurile mele pentru a ajunge acasă”, afirmă el.

Acesta este și motivul multor dispute pe care le are cu autoritățile elvețiene.

În satul Geuensee, autoritățile locale doresc să recupereze o stradă pe care Lauwiner a dobândit-o legal. El le-a propus fie să plătească 150.000 de franci (aproximativ 164.000 de euro), fie să redenumească strada „Chemin Lauwiner” (Strada Lauwiner).

Autoritățile au refuzat oferta, iar avocatul local Loris Fabrizio Mainardi a depus o plângere penală, acuzându-l de „exploatare abuzivă în scop de profit”.

„Drama de operetă a domnului Lauwiner nu mă interesează în sine. Ceea ce mă deranjează este faptul că încearcă să pună presiune pe oameni aflați într-o situație vulnerabilă, impunând propriile sale pretenții financiare”, a declarat Mainardi pentru postul elvețian RTS.

Alți critici s-au arătat nemulțumiți de taxele de „întreținere” pe care Lauwiner le percepe pentru utilizarea unor drumuri.

„Cere bani pentru ceva care nu necesită investiții semnificative”, a declarat deputatul local Josef Schuler pentru RTS.

„Cred că, într-un fel, își bate joc de noi”.

Lauwiner: „E un job cu normă întreagă”

Lauwiner susține că taxele de întreținere sunt necesare, chiar dacă nu îi aduc profit.

„Singurul lucru pe care îl percep este o taxă de întreținere. Nu câștig bani din aceste drumuri”, spune el. „Uneori vând câte un drum și așa obțin profit”.

Alte venituri provin din acordarea de autorizații de construire pe terenurile sale și din vânzarea către companiile energetice a dreptului de a instala infrastructură precum conducte sau cabluri.

Gestionarea tuturor acestor proprietăți reprezintă, spune el, „o muncă cu normă întreagă”.

Mai multe cantoane elvețiene intenționează acum să modifice legislația astfel încât municipalitățile să aibă prioritate la revendicarea terenurilor fără proprietar și să împiedice alte persoane să urmeze exemplul lui Lauwiner.

Acesta consideră însă că măsurile vin prea târziu. Proprietățile fără proprietar erau oricum rare, iar el susține că a revendicat deja aproape toate terenurile care aveau valoare.

„Au mai rămas doar câteva, dar nu merită efortul. Nu poți face nimic cu ele”.

În prezent, în loc să continue să acumuleze proprietăți, Lauwiner administrează ceea ce seamănă mai degrabă cu o companie imobiliară, dezvoltând terenurile pe care le deține pentru a genera venituri și vânzând ceea ce nu îi este necesar.

În 2024, el a câștigat un loc în Consiliul Local al orașului Burgdorf, obținând aproape 700 de voturi ca independent sub numele „Regele Jonas Lauwiner”.

Acum își dorește să candideze pentru funcții politice mai importante.

„Încerc să ajung în Consiliul Național. Încerc să ajung în Consiliul Statelor. Voi încerca orice”, afirmă acesta.