Curtea Supremă a SUA a respins ordinul lui Trump privind interzicerea cetățeniei la naștere pentru copiii imigranților

• Donald Trump a pierdut la Curtea Supremă a SUA în încercarea de a redefini cetățenia prin naștere
• Instanța a confirmat că Amendamentul 14 garantează automat cetățenia tuturor copiilor născuți pe teritoriul american, indiferent de statutul părinților.
• Decizia anulează definitiv ordinul executiv al lui Trump, care reinterpreta termenul constituțional „jurisdicție” pentru a exclude de la cetățenie copiii turiștilor, studenților sau persoanelor fără documente.

Curtea Supremă a Statelor Unite a decis că toți copiii născuți pe teritoriul american obțin automat cetățenia, indiferent de statutul legal al părinților. Hotărârea reprezintă o lovitură pentru Administrația Trump, care dorea să restrângă acest drept prin ordinul executiv semnat de Președintele american odată cu revenirea la Casa Albă.

În motivarea deciziei, judecătorii au subliniat că istoricul Amendamentului 14 și hotărârea din cazul Wong Kim Ark din 1898 stabilesc clar că locul nașterii este criteriul decisiv pentru cetățenie. Copiii sunt, conform Constituției, cetățeni de la naștere.

Mai mult, instanța a remarcat că termeni precum „legal” sau „temporar”, pe care Trump și-a fundamentat ordinul, nu apar în textul constituțional – și asta dintr-un motiv simplu: nu aveau nicio relevanță în momentul redactării Amendamentului.

În Statele Unite, principiul jus soli (dreptul solului) funcționează din 1868, când Amendamentul 14 a fost adoptat. Textul său spune: „Toate persoanele născute sau naturalizate în Statele Unite și care se supun jurisdicției acestora sunt cetățeni ai Statelor Unite.”

Acest amendament a garantat aproape oricărui copil născut pe teritoriul SUA cetățenia automată, cu rare excepții, precum copiii diplomaților.

Ordinul executiv semnat de Trump urmărea să excludă de la cetățenie copiii ai căror părinți se află temporar sau fără documente de ședere valabile în SUA. Astfel, copiii migranților fără statut legal, inclusiv cei ai solicitanților de azil, studenților străini, turiștilor sau angajaților detașați temporar de companii, nu ar mai fi primit automat cetățenia americană.

Trump dorea, de asemenea, să combată așa-numitul „turism al nașterilor” – practica prin care persoane călătoresc în SUA special pentru a naște.

Ordinul nu a intrat însă niciodată în vigoare, deoarece instanțele inferioare l-au blocat. Mai multe organizații au depus o acțiune colectivă împotriva administrației, cunoscută sub numele de „Barbara” – pseudonimul unei solicitante de azil din Honduras care locuiește cu familia în SUA din 2024. Cazul punea întrebarea dacă Trump a încălcat Amendamentul 14 prin acest decret.

Administrația Trump a încercat să reinterpreteze noțiunea de jurisdicție. Deși orice persoană aflată fizic pe teritoriul american se supune legilor SUA, Trump susținea că doar cei cu statut permanent și legal – cetățeni sau deținători de carte verde – sunt suficient de înrădăcinați în țară pentru a justifica acordarea automată a cetățeniei descendenților. Astfel, nou-născuții ar deveni cetățeni doar dacă părinții lor ar fi integrați legal și permanent.

Cazul a zguduit fundamentele identității americane ca națiune de imigranți. Criticii au denunțat proiectul ca o încălcare clară a Amendamentului 14 și au avertizat asupra creării unui grup mare de copii fără statut sigur. Potrivit estimărilor Migration Policy Institute și Penn State University, numărul persoanelor fără permis de ședere ar fi putut crește cu 2,7 milioane până în 2045 și cu 5,4 milioane până în 2075, dacă ordinul lui Trump ar fi fost aplicat.

Pentru adversarii inițiativei, situația juridică era deja clarificată definitiv de hotărârea din 1898 în cazul Wong Kim Ark. Fiul unor imigranți chinezi, născut în San Francisco, i s-a refuzat reintrarea în SUA după o călătorie în China, pe motiv că părinții săi nu puteau fi naturalizați din cauza legii de excludere a chinezilor. Curtea Supremă de atunci a decis cu o majoritate clară că locul nașterii este decisiv, nu originea părinților. Instanța a subliniat că jurisdicția înseamnă supunerea față de legile țării și posibilitatea de a fi urmărit de poliție – condiții îndeplinite de oricine se află pe teritoriul SUA, cu excepția diplomaților.