EXCLUSIV. Justiția română, cu reminiscențe interbelice. Statul eșuează să pedepsească agresorii sexuali ai minorilor: din 18.549 de dosare, procurorii au închis 14.915 de dosare

• Pe infracțiunea act sexual cu un minor, procurorii au clasat 6676 de dosare
• Pe infracțiunea de corupere sexuală a minorilor au fost clasate 1043 de dosare
• Pe infracțiunea de viol, parchetele din România au clasat 3842 de dosare
• La nivelul Curților de Apel, au fost soluționate definitiv 2732 dosare privind infracțiunile la viața sexuală cu victime minore
• Raportul arată cum magistrații apreciază valabilitatea consimțământului victimelor minore, fără a se raporta la vârsta acestora, situația datând din doctrina interbelică, dar și cauzele acestor abuzuri
• În anumite dosare, calitatea inculpatului a atras un ascendent moral asupra victimei, agresorul fiind tată, mamă, asistent maternal, rudă, concubin, profesor, mediator, antrenor sportiv, medic curant, polițist, agent de pază, vecin, colocatar
• Victimele sunt racolate și prin intermediul rețelelor de socializare, de regulă Facebook

Un raport tematic mixt al Inspecției Judiciare privind practica instanțelor de judecată și a parchetelor de pe lângă acestea în investigarea și soluționarea cauzelor privind infracțiuni la viața sexuală cu victime minore arată că, în perioada 1 februarie 2014 – primul semestru al anului 2020, pe infracțiunile prevăzute la articolele 218-222 Cod Penal, la nivelul României, parchetele au deschis în total 18.549 de dosare.

Dintre acestea, raportul consultat de Mediafax arată că doar 3496 au fost finalizate prin rechizitorii, 138 fiind de acorduri de recunoaștere a vinovăției, 2279 de soluții de renunțare la urmărire penală și 12.636 de soluții de clasare.

Pe infracțiunea de viol, parchetele din România au clasat 3842 de dosare (cele mai multe dosare clasate fiind ale PCA București (495 dosare), PCA Craiova (436 de dosare), PCA Iași (314 dosare).

Pe infracțiunea de agresiune sexuală, parchetele au clasat 958 de dosare (cele mai multe dosare fiind ale PCA Iași și PCA București) iar pe infracțiunea de act sexual cu un minor au fost clasate 6676 de dosare (985 de dosare clasând PCA București, 851 de dosare clasând PCA Iași, 622 dosare clasând PCA Ploiești și 616 de dosare clasând PCA Galați).

Pe infracțiunea de corupere sexuală a minorilor au fost clasate 1043 de dosare (cele mai multe de către PCA București și PCA Iași) și infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale au fost clasate 117 dosare ( cele mai multe de către PCA București și PCA Bacău)

În cazul instanțelor și judecătorilor, raportul Inspecției Judiciare arată că, la nivelul Curților de Apel, au fost soluționate definitiv 2732 dosare pe această problematică, dintre care cele mai multe au fost de Curtea de Apel București (405 cauze), Curtea de Apel Iași (257 de cauze), Curtea de Apel Cluj (244 de cauze)

„Defalcat pe infracțiuni, situația se prezintă astfel: viol- 1081 de cauze, act sexual cu un minor – 1296 de cauze, agresiune sexuală- 216 cauze, corupere sexuală – 134 de cauze și racolarea minorilor în scopuri sexuale- 5 cauze.

Hotărâri judecătorești în care s-a pus în discuție consimțământul victimelor minore: 252 de hotărâri. Dosare soluționate de Curțile de Apel care urmare a unui acord de recunoaștere a vinovăției: 69 de dosare. Dosare soluționate prind desființarea soluției de urmărire penală și dispunerea clasării: 11”, se arată în raportul consultat de Mediafax.

Una dintre problemele abordate în raport o reprezintă modul cum parchetele și instanțele abordează consimțământul unui minor în întreținerea unui raport sexual, în cazul dosarelor cu agresori, situația datând din perioada interbelică, cum magistrații apreciază existența sau inexistența consimțământului persoanei vătămată în raport cu vârsta victimei sau cum au reținut magistrații valabilitatea consimțământului victimelor minore.

„În doctrina interbelică, s-a exprimat opinia potrivit căreia minora poate să exprime un consimțământ valabil la întreținerea unui raport sexual odată cu ajungerea la pubertate (…). Evoluția doctrinei și a practicii în materie au condus la concluzia că nu ar trebui să prezinte relevanță criteriul fiziologic, ci dezvoltarea psihofiziologică a persoanei minore, aceasta urmând a fi apreciată în fiecare caz în parte. Așadar, valabilitatea consimțământului exprimat de minor trebuie stabilit în funcție de stadiul dezvoltării sale psihofizice, dar și de experiența de viață acumulată până la data exprimării acordului sau alte elemente care pot să rezulte din manifestările minorului înainte și după comiterea actului sexual”.

Aprecierea valabilității consimțământului este atributul exclusiv al organului judiciar, fiind absolut necesar însă a se stabili dacă victima minoră a înțeles sau nu semnificația actului sexual și a tuturor consecințelor pe care acesta le implică pentru persoana sa, evoluția ei fizică și emoțională.

Verificările efectuate arată că, în cauzele având obiect infracțiuni la viața sexuală cu victime minore, aprecierea asupra valabilității consimțământului victimelor minore a fost realizată de către instanțe de la caz la caz, în fiecare dosar în parte, de regulă nu prin raportare exclusiv la vârsta acestora, ci în funcție de datele concrete ale speței, prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză”, arată raportul.

Raportul Inspecției Judiciare arată și o serie de particularități. În unele cauze, persoana vătămată a revenit asupra declarațiilor anterioare, susținând consimțământul său.

„Exemplificativ, menționăm următoarele situații: -minora a revenit asupra acuzațiilor și a declarat că nu a fost violată de tatăl său, întrucât, în timpul privării de libertate tatăl său a trimis din arest scrisori în care o ruga să îl salveze, să își retragă declarațiile, promițându-i că se va comporta foarte bine pe viitor. – persoana vătămată a revenit asupra declarațiilor anterioare în baza înțelegerii dintre aceasta și inculpat, în încercarea de a-și salva tatăl aflat sub rigorile legii. – minora, într-o declarație ulterioară, a arătat că a fost rugată de mama ei dă nu îl denunțe pe inculpat organelor de poliție, motiv pentru care a negat afirmațiile din ziua precedentă. – instanța a reținut că la nivelul familiei a existat o reală conivență în sensul schimbării declarațiilor și a disculpării inculpatului, aceștia apreciind că, astfel, va exista înțelegere în casă.

Hotărârile judecătorești analizate relevă dificultăți în aprecierea valabilității consimțământului victimei minore prin raportare la situația de fapt care poate rezulta din probele administrate, la forța probatorie pe care fiecare dintre acestea o primește în ansamblul cauzei, situațiile de fapt relevate având consecințe asupra încadrării juridice a faptei și a procesului de individualizare a sancțiunii aplicare.

„În anumite cauze, calitatea specifică a inculpatului a avut potențial de a realiza o constrângere morală asupra victimei. Astfel, au existat cauze în care s-a reținut că inculpatul a profitat de ascendentul său moral asupra victimei fiind: tatăl/mama persoanei vătămate, asistent maternal, rudă a persoanei vătămate, concubinul mamei persoanei vătămate, profesor, mediator, antrenor sportiv, medic curant, o altă calitate specifică – polițist, agent de pază, vecin, colocatar”, se arată în raportul magistraților.

Printre cauzele identificate de magistrații Inspecției Judiciare care duc la acte de agresiune sexuală împotriva minorilor se numără: condițiile materiale în care trăiesc părțile vătămate și care duc la o vulnerabilizare a acestora în fața inculpaților care profită de această situație, oferindu-le diverse avantaje materiale (sume de bani, locuință, posibilitatea de a se juca pe calculator, de a se plimba cu bicicleta, mâncare, haine sau doar promisiuni cu privire la acordarea acestor lucruri, situația copiilor instituționalizați, calitatea specifică a inculpatului, implicarea emoțională în cazul în care minorul manifestă atașament față de agresor, situația familiilor dezorganizate, educația precară a persoanei vătămate, mediul în care minorii trăiesc, utilizarea rețelelor de socializare, tradiția etniei rome – obiceiul căsătoriei la vârste fragede, care poate ocoli legea.

În cazul rețelelor de socializare, mediu în care victima și inculpatul s-au cunoscut și au dezvoltat o relație, magistrații rețin următoarele:

„Au existat cazuri în care persoanele vătămate minore (uneori nedeclarând vârsta reală ci o vârstă mai mare) interacționează cu diverse persoane (străine sau mai puțin cunoscute) prin intermediul rețelelor de socializare (de regulă, Facebook). Relația bazată pe o interacțiune prin intermediul rețelelor de socializare a evoluat și a fost apoi urmată de întâlnirile directe dintre cei doi. În unele cazuri, din perspectiva persoanei vătămate minore aceste întâlniri urmau să aibă loc în scopul dezvoltării unei relații firești, de prietenie. În acest context, actul sexual a avut loc uneori prin constrângere, în alte cazuri, persoana vătămată a consimțit relațiile sexuale. În alte cazuri, pe parcursul acestui tip de relație, inculpatul major convinge persoana vătămată să îi transmite fotografii sau înregistrări cu caracter sexual sau să se lase filmată în timpul întreținerii de raporturi/ acte sexuale. Aceste înregistrări sunt folosite ulterior de inculpați, în scopul constrângerii persoanei vătămate, în momentul în care acesta refuză să continue relația”, se scrie în raportul Inspecției Judiciare.

Magistrații susțin că trebuie să existe o pregătire profesională continuă ca să gestioneze astfel de cauze, trebuie să se implice toate instituțiile și autoritățile publice ca să fie protejate victimele minore, corecta informare a populației ar putea juca și ea un rol în limitarea abuzurilor asupra copiilor, la fel și campaniile de conștientizare a publicului, și o metodologie unitară de lucru care să existe în cercetarea cauzelor care au obiect infracțiuni la viața sexuală cu victime minore.

Inspecția Judiciară propune modificarea Codului de Procedură Penală, astfel ca audierile victimelor minore să aibă loc în incinte special amenajate și prin intermediul sau prezența unui psiholog, să existe obligativitatea evaluării psihologice a persoanei vătămate minore în asemenea dosare, să fie obligatoriu  ca ședințele în fața instanței, în asemenea cauze, să fie nepublice, să se elimine o necorelare legislativă între art.93 alin 4 și art 281 alin 1 litera f din Codul de procedură penală, în sensul reglementării sancțiunii nulității absolute și în cazul în care persoana vătămată este audiată în absența unui avocat.

Printre propuneri se mai numără și:

• „dezvoltarea și aplicarea la nivel național a unei metodologii obligatorii de audiere a victimelor minore ale infracțiunilor, în special a victimelor infracțiunilor de abuz sexual, adoptate în urma consultării tuturor factorilor în materie.
• analiza  necesității desfășurării unor activități de formare profesională continuă (centralizată și la nivel descentralizat), interdisciplinară, cu implicarea mai multor autorități, precum Institutul Național al Magistraturii, Școala Națională de Grefieri, instanțele și parchetele, Uniunea Națională a Barourilor din România, Institutul Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului.
• analiza oportunității implicării, sub coordonarea și în limitele stabilite de Consiliul Superior al Magistraturii, a organelor judiciare, Institutului Național al Magistraturii, Școlii Naționale de Grefieri în susținerea unor campanii publice de informare în domeniul protecției victimelor infracțiunilor.
• analiza oportunității inițierii/ desfășurării unor întâlniri interinstituționale cu factori decizionali implicați, potrivit Legii 211/2004 și 272/2004, în acordarea măsurilor de informarea, sprijin și protecție a persoanelor vătămate minore, victime ale unor infracțiuni.
• evaluarea necesității conlucrării CSM, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Înaltei Curți de Casație și Justiție cu Ministerul Educației, în scopul promovării educației juridice și în materia care formează obiectul controlului.
• analiza oportunității elaborării unei Strategii naționale privind minorii, în care să fie cooptate toate instituțiile cu atribuții în domeniu, urmărindu-se, pe de o parte, informarea, educarea și conștientizarea de către societate a fenomenului iar, pe de altă parte, crearea unor echipe multidisciplinare și interinstituționale de intervenție în cazul unor astfel de situații”.

Raportul Inspecției Judiciare privind practica instanțelor de judecată și a parchetelor de pe lângă acestea în investigarea și soluționarea cauzelor privind infracțiuni la viața sexuală cu victime minore se află în dezbaterea CSM.