- Grupul infracţional de la Suceava fucţiona sub acoperirea lui Mihail Martin, ofiţer de poliţie judiciară, denumit conspirativ „Lanţurile”
- Al doilea poliţist care coordona fabrica de permise este Radu Ionuţ Obreja, comisar şef
- Într-o singură zi, Obreja ajungea să încaseze peste 20.000 de euro din şpagă
- Tarifele percepute drept mită difereau în funcţie de vârsta sau etnia candidatului
- Instructor despre poliţist examinator: „E şpagagiul şpagagiilor”
Afli de la procurori că sistemul șpăgii de la Suceava era mai organizat decât o orchestră. Iar mare dirijor era chiar cel care trebuia să prevină astfel de fapte, ofițerul anticorupție Mihail Martin. Avea și nume de cod – „Lanțurile” – semn că el făcea legătura între părțile implicate. Era un întreg meniu de prețuri la șpăgi, ordonate după criterii clare.
Ies la iveală noi detalii despre modul în care funcţiona „fabrica de permise” de la Suceava. Principiul era simplu: cine nu cotiza, nu trecea. Toată afacerea era supervizată de Mihail Martin, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie.
Acesta era acompaniat de Radu Ionuţ Obreja, şef al Compartimentului Regim Permise, cel care ajungea să încaseze într-o singură zi, în funcţie de numărul candidaţilor, chiar şi peste 20.000 de euro din mită.
În referatul de arestare publicat joi, procurorii DNA arată că tarifele pentru care permisele auto erau date „pe blat” difereau în funcţie de vârsta sau etnia candidatului. Spre exemplu, în cazul tinerilor, suma pornea de la 200 de euro şi creştea în funcţie de lipsa de cunoştinţe a candidatului. Cei cu vârste înaintate plăteau sume cuprinse între 300-500 euro. În cazul persoanelor de etnie romă, tariful ajungea chiar şi la 1.500 euro.
Membrii lanţului infracţional, în care erau prinşi şi agenţii şi ofiţerii examinatori, comunicau prin intermediul unui grup pe Whatsapp. Nici instructorii auto nu puteau fi excluşi din toată încrengătura. Ei erau cei care strângeau banii de la candidaţi şi îi dădeau mai departe poliţiştilor examinatori.
La rândul lor, aceştia erau obligaţi să dea sumele strânse şefilor. Dacă nu o făceau, erau retrogradaţi: nu mai erau repartizaţi pentru examinarea pe teren şi erau trimişi la munca de ghişeu. În documentul DNA, procurorii dau exemplul unui candidat căruia instructorul i-a spus, la finalul unui examen, că a avut noroc că a picat cu un poliţist examinator care este „şpagagiul şpagagiilor” şi care trece orice candidat, atât timp cât acesta dă mită.
Din sumele obţinute în mod ilicit, cei implicaţi ar fi devenit proprietarii „unor autoturisme de lux, case de vacanţă, apartamente pe litoralul românesc şi alte imobile de mare valoare, având un nivel de trai cu mult peste cel care poate fi justificat din veniturile licite dobândite”.