Efectul surprinzător al pandemiei: revenirea la foste iubite sau foști iubiți

Unul din efectele pandemiei este revenirea la fosta iubită sau la fostul iubit. Cel mai izbitor caz este cel dintre Jennifer Lopez şi Ben Affleck. Specialiştii le numesc „iubiri pandemice”, dar care este mecanismul psihologic din spatele acestei dorinţe de a oferi unei relaţii a doua şansă?

Cel mai izbitor caz de revenire la o fostă relaţie din această vară a fost cel dintre Jennifer Lopez şi Ben Affleck, care s-au reunit după aproape 20 de ani, scrie La Stampa.

De ce se reunesc fostele cupluri?

În spatele „iubirilor pandemice” se ascunde un mecanism psihologic şi mental determinat de perioada dominată de COVID: blocarea, izolarea, lipsa relaţiilor sociale ne-au determinat să privim trecutul cu alţi ochi, inspirându-ne să reluăm legătura cu prieteni vechi şi chiar cu foşti iubiţi, chiar dacă prima dată relaţia nu a funcţionat.

Reconstruirea unei relaţii ar putea fi tentantă pentru unii, mai ales acum că pandemia pare să fi accelerat acest proces, ducând la „legături neaşteptate”.

Potrivit profesorului de psihologie Gwendolyn Seidman de la Albright College (SUA), meritul – sau vina, de la caz la caz – aparţine unui nivel fără precedent de plictiseală şi singurătate, combinat cu „folosirea spasmodică” a reţelelor de socializare.

„Chiar dacă nu te-ai gîndit multă vreme la cineva din trecutul tău romantic, e posibil să o faci acum, după ce ai petrecut câteva minute pe Instagram”, spune acesta.

Şi, pe lângă faptul că mulţi şi-au dorit să îşi contacteze foştii iubiţi sau fostele iubite, „stresul pandemic” a oferit tuturor o scuză bună pentru a face acest lucru.

Potrivit experţilor, revenirea la vechile relaţii poate produce efecte pozitive doar dacă cei implicaţi sunt dispuşi să lucreze cu adevărat la relaţie şi să aibă o minte deschisă.

„Pot fi beneficii reale în a cunoaşte foarte bine un partener înainte de a încerca din nou o relaţie pe termen lung”, spune terapeutul Michael McNulty de la Gottman Institute din Chicago: „Orice relaţie are diferenţe perpetue care reprezintă 69% din problemele de nerezolvat, de la ireconciliabilitatea anumitor trăsături de personalitate până la problemele de lungă durată”. Succesul vine când se învaţă gestionarea conflictului, mai degrabă decât evitarea sau eliminarea lui.

Pe de o parte, discuţiile despre problemele de nerezolvat sunt contraproductive, deoarece niciun cuplu nu le va elimina complet complet, pe de alta pot fi constructive şi pot oferi oportunităţi de înţelegere şi creştere, spune Michael McNulty .

O altă distincţie vine din faptul că „majoritatea căsătoriilor sau relaţiilor se termină cu gheaţă în loc de foc. Deseori ne îndepărtăm şi devenim mai degrabă colegi de cameră decât soţi sau iubiţi”, explică McNulty: „Şi întrucât nu există nicio problemă clară care să ducă la despărţire, se crede că ne putem recupera cu puţin efort”.

Foştii parteneri au avantajul că ştiu, în mare parte, „diferenţele perpetue”, însă nu e suficient. Foştii parteneri trebuie să ştie care au fost problemele lor ireconciliabile şi să arunce o privire sinceră asupra prezentului, respectiv dacă au şanse concrete de succes, pe lângă simpla companie post-pandemică.

După experienţe cu alte persoane, „ne simţim suficient de maturi pentru a putea depăşi un impas sau o problemă pe care am avut-o în trecut. Dar singura modalitate de succes pentru aceste cupluri este să cunoască problemele lor ireconciliabile şi să vadă ce e diferit acum faţă de prima dată, conchide McNulty.

„Pentru unii oameni este mai bine să se întoarcă la cineva despre care ştiu ceva, mai degrabă decât la cineva despre care nu ştiu”, a spus Judith Kuriansky, terapeut sexual la Universitatea Columbia.

Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care foştii parteneri îşi reiau relaţia este să „simtă că au crescut şi s-au maturizat”.

Dorinţa de confort poate fi greşită, mai ales în această perioadă. Cercetările efectuate de Institutul Kinsey din Universitatea Indiana au estimat că 1 din 5 persoane şi-a trimis mesaje în izolare. „O numim iubire apocaliptică: nu există viitor, deci mai bine te mulţumeşti cu ceea ce ai azi”.

Kuriansky a studiat romantismul în timpul dezastrelor naturale şi al evenimentelor teroriste şi susţine că este normal ca oamenii să se reconecteze cu iubiţii din trecut datorită sentimentului că ar putea să nu existe „un mâine”: „Cu COVID am experimentat un soi de Armaghedon. Să ne gândim la o persoană care cândva ne-a oferit dragoste şi siguranţă este un fenomen mai puţin rar decât vrem să recunoaştem”.

Specialiştii ne recomandă să examinăm cu atenţie motivele pentru care vrem să ne întoarcem la vechile iubiri: pentru a calma anxietatea ştirilor înfricoşătoare din jur sau pentru că ne lipseşte relaţia în sine şi suntem dispuşi să facem un efort real?

Pentru obiectivitate, Kuriansky recomandă sfaturi de la prieteni şi familie înainte de a relua o relaţie veche: „Scopul acestui exerciţiu nu este de a se supune judecăţii altora, ci de a reveni pe pământ, amintindu-ne de ce relaţia a fost problematică, ce amintiri şi sentimente negative am avut, pentru că poate acum le subestimăm”.

Doar o confruntare sănătoasă şi realistă poate duce la succes, dacă ambii parteneri sunt pe aceeaşi lungime de undă, au lăsat trecutul în urmă şi sunt gata să reconstruiască o nouă poveste.