Peste jumătate dintre copiii din Anglia și Țara Galilor se nasc acum din părinți necăsătoriți

• În 2021, în Anglia și Țara Galilor s-au născut mai mulți copii – 51% – din mame necăsătorite decât din cele căsătorite sau aflate în parteneriat.
• Aceasta este o schimbare uriașă.
• Timp de secole, ,,ilegitimitatea” și părinții necăsătoriți au fost asociate cu stigmatul, rușinea și dezavantajul.

În 2021, în Anglia și Țara Galilor s-au născut mai mulți copii – 51% – din mame necăsătorite decât din cele căsătorite sau aflate în parteneriat, pentru prima dată de la începutul înregistrărilor, în 1845, potrivit unui studiu.

Aceasta este o schimbare uriașă. Timp de secole, ,,ilegitimitatea” și părinții necăsătoriți au fost asociate cu stigmatul, rușinea și dezavantajul.

Înregistrarea civilă a nașterilor a început abia în 1845, dar avem date din registrele parohiale care datează din secolul al XVI-lea. Deși a fluctuat, ,,rata de nelegitimitate” – proporția de nașteri marcate ca părinți necăsătoriți în registrele parohiale – nu a depășit niciodată 7% din total din secolul al XVI-lea până în anii 1960. De atunci, însă, proporția a crescut constant.

Această creștere arată nu numai că se nasc mai mulți copii din părinți necăsătoriți, ci și că tot mai puțini părinți ascund circumstanțele nașterii copiilor lor. Proporția de nelegitimitate reprezintă doar acei copii a căror naștere la părinți necăsătoriți a fost observată de stat, astfel încât numărul real ar fi fost mult mai mare.

Mulți părinți au modificat datele de naștere, au folosit nume false sau s-au prefăcut că sunt căsătoriți pentru a evita ca stigmatul nelegitimității să fie atașat pe viață de dosarul de naștere al copiilor lor.

Persoanele născute din părinți care nu erau căsătoriți unul cu celălalt au fost discriminate din punct de vedere legal în multe culturi din întreaga lume timp de secole.

În Anglia și Țara Galilor, legile de descurajare și pedepsire a ilegitimității au existat cel puțin din perioada medievală timpurie.

Acest lucru reflecta convingerile creștine conform cărora sexul în afara căsătoriei era un păcat. Aceasta a fost combinată cu nevoia de a asigura stabilitatea politică și economică într-o societate în care proprietatea, statutul și identitatea se bazau pe moștenirea din tată în fiu.

Înfruntarea stigmatizării

Paternitatea biologică nu putea fi dovedită într-o perioadă anterioară testelor ADN, astfel încât teoria era că mariajul le dădea bărbaților siguranța că un copil este al lor. Fără căsătorie, paternitatea depindea de cuvântul femeii, ceea ce era considerat îndoielnic într-o societate care se temea de puterea sexuală a femeilor.

Din cauza acestor temeri, a existat o cerere foarte mică de reformă. Abia în 1987 a fost eradicată în cele din urmă distincția legală între legitim și nelegitim.

Au existat mici reforme care au îmbunătățit drepturile legale ale copiilor născuți din părinți necăsătoriți începând din 1926, dar poziția lor a fost întotdeauna mai rea decât cea a unui copil ai cărui părinți erau căsătoriți.

Un copil nelegitim născut înainte de 1987 a fost considerat ca neavând un tată legal, ceea ce a afectat drepturile sale de a moșteni proprietăți.

În secolele de dinaintea statului bunăstării, dreptul copiilor de a beneficia de sprijin din partea statului a fost contestat. Într-o societate creată în mare parte pentru gospodării susținute de un bărbat susținător al familiei sau de un venit dublu, copiii născuți din părinți necăsătoriți aveau mai multe șanse să crească în sărăcie.

Cercetările arată că, în secolul al XVIII-lea, acești copii aveau mai multe șanse de a fi separați de părinții lor și de a fi mutați între diferite gospodării adoptive în timpul creșterii și de a se simți excluși din comunitățile lor.

Această stigmatizare nu s-a îmbunătățit în secolul al XX-lea. Istoricii au descoperit că până în anii 1970, ilegitimitatea era văzută ca fiind profund rușinoasă.

Familiile ascundeau adesea circumstanțele nașterii copiilor lor de teamă că vor fi hărțuiți ca fiind ,,bastarzi”. Impactul acestui secret a avut efecte pe termen lung asupra identității și stimei de sine a copiilor.

Mamele necăsătorite au continuat să întâmpine dificultăți în obținerea unui loc de muncă și a pensiei de întreținere pentru copiii lor pe tot parcursul secolului XX. Înainte de 1977, de exemplu, mamele necăsătorite și copiii lor erau de obicei excluși de pe listele de locuințe ale consiliului. Acest lucru transmitea un mesaj puternic că părinții necăsătoriți ar trebui să fie învinuiți și penalizați pentru presupusele lor decizii greșite.

Cu toate acestea, povestea nu este una a unui dezavantaj implacabil. Mulți părinți și copiii lor au fost ajutați de familiile și vecinii lor, iar mulți copii au crescut în case iubitoare. Este greu de scăpat, totuși, de faptul că orice sprijin a avut loc întotdeauna pe fundalul ostilității legale față de însăși existența copiilor lor. Ei au trăit în cadrul unui sistem care susținea continuu că familiile necăsătorite sunt inferioare.

Este uimitor, așadar, că în doar 35 de ani, Anglia și Țara Galilor au trecut de la stigmatul legal la acceptarea aproape completă a egalității între copiii născuți din părinți căsătoriți și cei care nu sunt căsătoriți.

Fundamentele schimbării

Reformele din legea divorțului și dezincriminarea relațiilor între persoane de același sex au erodat constant ideea că stabilitatea politică și economică depinde de modelul tradițional al cuplului căsătorit heterosexual și al copiilor lor.

Dezvoltarea testelor de paternitate ADN fiabile și accesibile înseamnă că rațiunea socială centrală din spatele discriminării în materie de ilegitimitate – imposibilitatea de a dovedi paternitatea – a dispărut acum.

De asemenea, schimbările în ceea ce privește oportunitățile disponibile pentru femei au atenuat considerabil impactul maternității singure. Femeile sunt capabile să câștige mai mult acum decât în orice moment din trecut.

Accesul la contracepție și avort înseamnă că, în prezent, cuplurile au mult mai mult control asupra momentului în care devin părinți.

Totuși, acest progres este inegal. Multe țări din întreaga lume caută încă să reglementeze sexualitatea și reproducerea feminină, iar organizațiile religioase sau conservatoare continuă să susțină că mariajul este fundamentul central al societății.