Știința din spatele iubirii și pericolele idealizării partenerului de viață

• În societățile occidentale, dragostea este adesea prezentată prin clișeul întâlnirii a două jumătăți pentru a se simți complete.
• Povestea este adesea reprodusă în literatură, în filme și la televiziune, dar poate fi destul de dăunătoare atunci când este transpusă în realitate.
• Aceasta este opinia antropologului Anna Machin, care și-a dedicat aproape 20 de ani din carieră studiului diferitelor forme de dragoste.

În societățile occidentale, iubirea este adesea prezentată prin clișeul întâlnirii a două jumătăți pentru a se simți complete. Povestea este adesea reprodusă în literatură, în filme și la televiziune, dar poate fi destul de dăunătoare atunci când este transpusă în realitate.

Aceasta este opinia antropologului Anna Machin, care și-a dedicat aproape 20 de ani din carieră studiului diferitelor forme de dragoste.

Potrivit cercetătorului de la Universitatea Oxford din Marea Britanie, supraevaluarea iubirii romantice – cea dintre cupluri sau cea manifestată prin atracția emoțională față de o altă persoană – ne poate face să uităm importanța altor tipuri de iubire.

„Nu avem nevoie de dragoste romantică în viața noastră. Există multe alte forme de iubire capabile să ne satisfacă nevoile”, spune ea.

Potrivit Oficiului Național de Statistică din Marea Britanie, se estimează că numărul persoanelor care trăiesc singure va crește la peste 10 milioane în Marea Britanie până în 2039. În plus, doar unul din șase britanici mai crede în ideea că există „o singură persoană potrivită”.

Știința din spatele iubirii

„În multe țări, dragostea romantică este văzută ca fiind cea mai importantă sursă de iubire, iar acest discurs este adesea repetat în filme și pe rețelele de socializare. Dar nu acesta este adevărul și, din păcate, mulți oameni petrec prea mult timp și energie în căutarea unui partener romantic și sfârșesc prin a neglija alte tipuri de relații”, spune Machin.

Antropologul a lansat în luna februarie a acestui an cartea „Why we love: the new science behind our closest relationships”, în care analizează numeroasele motive pentru care oamenii iubesc.

Afecțiunea dintre parteneri este doar una dintre ele, dar există și dragostea dintre prieteni, dintre părinți și copii, și chiar dragostea pentru cele sacre.

Potrivit acesteia, accentul exagerat pus pe dragostea romantică poate, de asemenea, să creeze ideea falsă că toată lumea are nevoie de un partener romantic sau de o relație de poveste, ceea ce duce la deziluzie, deoarece sunt multe persoane care nu vor găsi pe cineva cu care să experimenteze acest lucru sau pur și simplu nu doresc să treacă prin toate bunele și relele pe care le presupune dragostea.

„Le-am face o mare favoare copiilor și tinerilor dacă am putea deveni mai realiști în ceea ce privește dragostea romantică adevărată, pentru că trebuie să recalibrăm spațiul pe care aceasta îl ocupă în viața noastră.”

Există multe moduri de a explora iubirea

În cartea sa, Machin definește dragostea romantică drept un construct cultural. Potrivit acesteia, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, oamenii au cultivat ceea ce oamenii de știință numesc dragoste reproductivă.

„Am început să o numim iubire romantică abia când, în secolul al XVIII-lea, poeții au decis să o romanțeze și ideile despre această iubire pe care le cunoaștem astăzi au început să prindă contur în literatură”, spune ea.

Imaginea construită în jurul romantismului, de altfel, variază foarte mult de la o cultură la alta, potrivit antropologului: „În urmă cu 50 de ani, în China, conceptul de a găsi un suflet pereche era complet necunoscut. Astăzi, tinerii vorbesc și știu mai multe despre dragostea romantică, pentru că au fost expuși la filme și alte materiale produse în lumea occidentală”

Studiile demografice arată că dragostea romantică își pierde, într-o oarecare măsură, importanța în viața noastră.

„Există o recunoaștere din ce în ce mai mare a faptului că, desigur, iubirea romantică nu ar trebui să fie scopul final al vieții noastre„, spune Machin. Potrivit antropologului, această schimbare este determinată în principal de femei, care se simt mai libere să își trăiască viața fără un partener alături de ele.

„Schimbările din politică, din societate și din propria noastră înțelegere a ceea ce este dragostea sau a ceea ce constituie o familie, schimbă încet-încet modul în care vedem și prioritizăm dragostea romantică.”

De ce iubim?

În cartea sa, Anna Machin dedică zece capitole pentru a desluși răspunsurile multiple la întrebarea care a fost pusă de atâtea ori în societatea noastră.

„Cel mai frapant lucru despre dragostea umană este că ea poate fi îndreptată către multe persoane și ființe diferite: ne putem iubi prietenii, familia, copiii și iubiții. Dar putem iubi și un zeu, animalele noastre de companie și chiar și celebrități pe care nu le cunoaștem”.

Potrivit cercetătorului, la cel mai elementar nivel, scopul iubirii este supraviețuirea și garantarea evoluției. Oamenii au nevoie să își transmită genele, iar mamele au nevoie de o rețea de sprijin pentru a-și crește copiii.

„Dar, dincolo de asta, dragostea este, de asemenea, o dependență, susținută de un set de substanțe neurochimice, cum ar fi oxitocina, dopamina, serotonina și beta endorfina, care ne fac să ne dorim să fim alături de persoana pe care o iubim”, spune Machin.

Există, de asemenea, componente sociale și personale care definesc motivele pentru care iubim. Nu toți trăim dragostea în același mod sau nu toți ne dorim să o obținem din cele mai mici motive, iar locul în care ne-am născut, modul în care am fost crescuți și chiar genetica noastră ne pot influența alegerile.