Ziua Pământului: Ce este „apa virtuală” și câtă apă consumă un sistem A.I. precum ChatGPT pentru o singură întrebare

• „Apa virtuală” reprezintă volumul invizibil de apă utilizat pentru producerea alimentelor și a obiectelor de consum.
• Românii practicau comerțul cu apă virtuală prin importul masiv de grâne din Egipt pentru a-și conserva resursele locale.
• O singură ținută (blugi și tricou) însumează un consum de peste 10.000 de litri de apă virtuală.
• Fiecare ceașcă de cafea „costă” planeta 140 de litri de apă proaspătă, necesară procesului de producție.

De Ziua Pământului, atenția întregii populații se îndreaptă către una dintre cele mai esențiale resurse ale planetei: apa. Deși o asociem adesea cu ideea de abundență și accesibilitate, în realitate consumul de apă din spatele produselor și obiceiurilor noastre zilnice este mult mai ridicat decât pare la prima vedere.

Chiar și un gest aparent simplu, precum consumul unui pahar de apă, implică indirect un consum de aproximativ 11.000 de litri, dacă este luat în calcul întregul lanț de producție necesar pentru a ajunge la acel rezultat. Această perspectivă este explicată prin conceptul de „apă virtuală”, adică cantitatea de apă utilizată de-a lungul proceselor de producție ale bunurilor pe care le folosim zi de zi.

Cum poate un pahar de apă să însumeze mii de litri de apă

Această problemă și-a pus-o și Tony Allen, fost un geograf britanic, care s-a stins din viață în 2021, dar a lăsat în spate o întreagă filozofie. Tony Allen și-a dedicat întreaga viață studiului apei și promovării sustenabilității resurselor de apă. Savantul a venit cu acest concept care se numește „apa virtuală”, acel pahar care te costă 11.000 litri de apă. 

Tony Allen se referă la cantitatea de apă consumată pentru producerea fiecărui obiect, inclusiv a unui simplu pahar din sticlă. Pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul sustenabilității resurselor de apă, a fost distins în 2008 cu Stockholm Water Prize, considerat echivalentul Premiului Nobel în acest domeniu. Este cea mai prestigioasă distincție acordată la nivel mondial pentru realizări legate de protejarea și gestionarea sustenabilă a apei.

Premiul i-a fost înmânat în 2008 chiar de regele Suediei, Gustav al XVI-lea. Ideile nu au apărut din neant, iar Tony Allen nu „a inventat roata”. De fapt, această perspectivă asupra resurselor și a gestionării lor are rădăcini mult mai vechi.

Încă din Roma antică exista preocuparea pentru administrarea eficientă a unui imperiu atât de vast. Nu întâmplător ne amintim periodic de realizările romanilor, ale grecilor antici sau ale civilizațiilor din Orientul Mijlociu, ale căror inovații continuă să influențeze și astăzi modul în care înțelegem organizarea și sustenabilitatea.

Romanii, la fel ca grecii antici, construiau băi termale și sisteme de încălzire în pardoseală, demonstrând un nivel avansat de organizare și utilizare a resurselor.

De unde își asigura apa un imperiu care se întindea pe un întreg continent

Răspunsul ține de o formă timpurie de gândire economică pe care romanii o practicau intuitiv. Ei utilizau ceea ce astăzi numim „apă virtuală”. Cu alte cuvinte, romanii înțelegeau că nu pot produce singuri toate resursele necesare, așa că le „împrumutau” din alte regiuni ale imperiului.

De exemplu, grâul adus din Egipt, transportat prin valea Nilului, nu era perceput doar ca hrană, ci și ca o formă indirectă de apă încorporată în acel produs. Practic, romanii traduceau toate resursele de care aveau nevoie în echivalentul lor de apă. O formă de gândire surprinzător de modernă.

Această idee, deși veche, seamănă cu mecanisme economice contemporane, în care resursele sunt „externalizate” și distribuite global.

Dacă privim spre prezent, realizăm că aproape tot ceea ce folosim zilnic are un cost invizibil de apă. O ceașcă de cafea implică aproximativ 140 de litri de apă, o pereche de blugi ajunge la circa 8.000 de litri, iar un tricou din bumbac la aproximativ 2.700 de litri.

Și poate cel mai important aspect este acesta: nu noi plătim direct acest cost, ci planeta. Apa este consumată în lanțurile de producție globale, iar presiunea cade asupra resurselor Pământului, inclusiv pentru obiecte atât de banale precum telefonul din buzunarul nostru.

Câtă apă consumă pentru o singură întrebare un sistem A.I. precum ChatGPT

Dacă vorbim despre consumul de resurse asociat inteligenței artificiale, lucrurile devin surprinzătoare. Unele studii, inclusiv cercetări realizate la Universitatea din Riverside, arată că interacțiunea cu sisteme de tip ChatGPT implică și un consum indirect de apă, folosit în special pentru răcirea centrelor de date.

Potrivit acestor estimări, aproximativ 20 până la 50 de întrebări și răspunsuri ar putea echivala, indirect, cu consumul a circa 500 de mililitri de apă, adică o sticlă obișnuită. Este important de precizat că aceste valori sunt estimări și pot varia semnificativ în funcție de infrastructura folosită și eficiența energetică a centrelor de date.

În ceea ce privește antrenarea modelelor de inteligență artificială, aceasta necesită resurse computaționale uriașe și, implicit, consum energetic ridicat. Însă cifrele exacte diferă în funcție de model și metodologie, iar multe dintre ele sunt încă în dezbatere științifică.

Problema principală vine din modul în care funcționează aceste sisteme: ele rulează în centre de date complexe, formate din mii de servere care generează căldură intensă. Pentru a preveni supraîncălzirea, aceste centre folosesc sisteme de răcire, iar o parte dintre ele se bazează inclusiv pe consum de apă.

Astfel, chiar dacă utilizatorul nu „vede” acest consum, fiecare interacțiune digitală are un cost ascuns de energie și apă, integrat în infrastructura globală a internetului și a inteligenței artificiale.

Cu toții putem contribui astăzi, de Ziua Pământului. Putem alege să mergem pe jos în loc să folosim mașina, să oprim lumina sau consumul de curent electric pentru o oră.

Poate părea un gest mic, dar dacă îl facem cu toții, în același timp, el poate deveni un pas real spre schimbare.