Cine a format disidenţa din România. Persoanele care au avut curajul să critice regimul ceauşist

• România a început să o ducă rău și foarte rău mai ales după 1980
• Până în 1989 se înmulțesc formele de rezistență și de critică la adresa regimului

În perioada comunistă, nu toată lumea a ținut capul plecat. Am avut și noi, dizidența noastră. Adică, oameni ca tine și ca mine, care au fost dispuși să-și riște viața și destinul familiei lor, pentru a se opune nedreptății.

După 1980, în mod pregnant, România începe să o ducă rău și foarte rău, astfel încât până în 1989 se înmulțesc formele de rezistență și de critică la adresa regimului ceaușist.

Părăsesc definitiv țara foști deținuți politici, precum scriitoarea Oana Orlea și poetul Ion Caraion, dar și scriitori de limbă germană din Grupul de Acțiune Banat, printre care și Herta Müller.

Este perioada în care începem să auzim despre actele de disidență ale unor oameni curajoși precum Doina Cornea, Lucian Pintilie, Alexandru Papilian, Radu Filipescu, Dumitru Iuga, Mircea Daneliuc, Dorin Tudoran sau Ana Blandiana. Anul 1987 este anul marilor convulsii din întreprinderi-fanion ale industriei, precum „Nicolina” din Iași și „Steagul Roșu” din Brașov.

După ce în februarie 1987 răspândesc manifeste în medii studențești, Marius Oprea, Sorin Adam Matei, Caius Dobrescu și alții organizează în iulie 1988 un grup de discuții anti-comuniste la Universitatea București și ajung să fie anchetați de Securitate.

În ianuarie 1989, sunt arestați Petre Mihai Băcanu, Mihai Creangă și Anton Uncu, redactori la ziarul „România liberă“, împreună cu inginerul automatist Ștefan Niculescu Maier și cu tipograful Alexandru Chivoiu. Pentru că se pregăteau să scoată o publicație clandestină, „România“, cu articole anticeaușiste.

În muțenia regimului și a presei oficial de atunci, tu sau părinții tăi știați despre o parte dintre aceste disidențe mulțumită radiourilor Europa Liberă și Vocea Americii, pe care le ascultai clandestin. Știam că nu e voie să asculți aceste posturi. O făceam, totuși, asumându-ne niște riscuri, pentru că spuneau story-uri despre imagini necosmetizate ale României eșuate și anunțau schimbări despre care se discuta în privat. În șoaptă.

Poate cel mai dramatic act de contestare a regimului comunist din România este cel al tânărului Liviu Corneliu Babeș, electrician la Trustul de Prefabricate și talentat pictor amator din Brașov, care și-a dat foc pe o pârtie de schi din Poiana Brașov, lăsând scrisă în urma sa lozinca anticomunistă „Stop murder! Brasov = Auschwitz”.

„Unii români știu să își cinstească martirii, alții au alte treburi. Dar unii știu, sunt puțini. An de an au organziat comemorarea și asta înseamnă mult pentru gestul lui”, a spus Etelka Babeș, soția eroului.

Și în acest an vor fi organizate evenimente de comemorare în Poiana Brașov și în Piața Sfatului din Brașov.

„Nimeni nu credea că o să cadă regimul Ceaușescu, cineva ca noi, nu oameni cu influență. (…) Eu am fost deschisă față de Securitate. Le-am zis că pot să răscolească toată casa, pot să facă ce vor. Am fost tratată normal”, a adăugat Etelka Babeș.