Revoluția de la Timișoara. Cum s-a transformat protestul pașnic din fața casei pastorului Tökés într-o bătaie

• Adrian Kali se afla pe 15 decembrie 1989 în fața casei lui Tökés
• Familia pastorului László Tökés urma să fie evacuată din casa parohială din Timișoara
• Adrian Kali: Tramvaiele erau pline cu muncitori care veneau din schimbul doi
• Monumentul din Piața Maria marchează locul execuției lui Gheroghe Doja în 1514

Timişorenii care se întorceau de la serviciu, în după amiaza de 15 decembrie 1989, au văzut din tramvaie grupul de oameni strâns în fața casei lui László Tökés. Unii dintre ei au coborât să afle ce se întâmplă. Printre ei, profesorul Adrian Kali, astăzi doctorand în istorie, atunci muncitor.

Adrian Kali: „Cum e înainte să înceapă un scandal, se formează grupul, unul de o parte, unul de cealaltă. Cel cu căciula de iepure îl întreba pe unu mic acolo, asta îi zice: «Mă numesc Ștefan Iordănescu sunt regizor șomer», asta era o chestie să spui că ești șomer pe vremea lui Ceauşescu, și zice vreau să știu ce vrei să faci aici.”

„Atunci cel cu căciula de iepure a dus mâna la piept. În momentul acela i-a dat un cap în gură, a început tăvălugul, cel cu căciula de iepure a fost călcat în picioare, am înțeles ulterior că era colonel de securitate.”

Se băteau câțiva dintre timișorenii veniți să protesteze față de evacuarea lui László Tökés din casa parohială și doi indivizi bănuiți că încearcă să aresteze pe cineva.

Adrian Kali: „Eu în timpul acesta îl scoteam pe celălalt din mâna celor doi, că nu se știa cine ce este, toți erau în civil, nu erau uniforme că nu erau taberele bine definite. Ăștia i-au dat drumul. Ăștia s-au urcat într-un tramvai pentru că acolo cotea tramvaiul spre Bălcescu, eu am rămas să văd ce se întâmpla în momentul ăla în care individul ăsta stătea întins acolo pe linia de tramvai au sărit alți doi gardul și l-au luat. Atunci ăsta s-a ridicat și ne-a arătat așa pumnul, zicând «O să ne mai întâlnim!».”

Protestul transformat în bătaie în fața Monumentului Sfânta Maria, din piața timișoreană părea că s-a terminat. Adrian Kali nu bănuia că după două zile, pe 17 decembrie, va fi împușcat.

Adrian Kali: „Noi aveam impresia că securitatea este atotputernică ne vede, ne filmează. De fapt, era o prostie nici pe departe de așa ceva. Am început să radem și am vrut să plecăm, în momentul acela zona a început să se anime.”

„Au apărut oameni, tramvaiele erau mai populate, oameni care făceau controale în tramvai, la 10 și ceva seară, tramvaiele erau pline cu muncitori care veneau din schimbul doi, mergeau acasă.”