S-a tras în copii: Ce s-a întâmplat la Timișoara pe 17 decembrie 1989

• Pe 17 decembrie 1989, s-a dat ordin să se tragă asupra demonstranților la Timișoara
• Ioan Savu: „Copii, aveți grijă că se moare!”
• Ioan Savu: Era ca la Beirut

Ioan Savu a trăit primele împușcături de pe străzile Timișoarei pe 17 decembrie 1989 cu sufletul la gură.

Ioan Savu: „La un moment dat am avut o mare și neplăcută surpriză. Am văzut-o pe fiica mea în aproprierea Consiliului Județean și a mașinilor care ardeau, împreună cu un băiat. Am înlemnit. Ea era clasa a 8-a, era cea mai mare dintre copii. Aveam atunci un băiat în clasa a 7-a, și unul în clasa a 5-a. Și: „Ce-i cu voi?”, „Am fost la film”. A văzut cât de îngrozit sunt. Zice: „Tată, dar nu te speria, ce să ne facă nouă? Noi suntem copii”. Atunci tot ce mi-am dorit a fost cu cumnatul meu să-i scoatem pe cei doi. I-am dus…”

Represiunea era nelipsită, chiar în cea mai sângeroasă zi a revoluției de la Timișoara.

Ioan Savu: „Te lăsau să ieși din zona centrală, dar nu te lăsau să mai intri, erau cordoane, erau militari, erau înarmați toți cei care din autoritățile publice aveau acces la arme, nu spun că fiecare dintre ei, din toate aceste autorități. Erau activiști de partid, erau de la gărzile patriotice, erau de la securitate, erau de la Miliție, și eu știu ce fel de alte autorități publice. Din toate aceste categorii erau oameni înarmați.”

Ioan Savu oferă o imagine despre ce se auzea în acea zi.

Ioan Savu: „Erau mulți civili cu automatele după gât. I-am scos pe copii. A început să se tragă în mai multe părți în oraș. Se constituiau grupuri de tineri. Țin minte că la un moment dat voia un grup să meargă către centru, le-am spus: „Copii, aveți grijă că se moare!”, s-au speriat un pic, dar le-am spus: „Să știți că libertatea nu e o insignă pe care să ti-o pună cineva în piept. Libertatea se câștigă cu jertfă, dar aveți grijă să nu fiți voi acele jertfe, dacă se poate”. Și au cumpănit așa, dar au plecat totuși. Toată noaptea aia s-a tras în oraș. Stăteam într-un bloc la etajul 4, am mai urcat și pe bloc să vedem din ce zone se trage. Ce să vă spun… era ca la Beirut.”