• Una din patru persoane vor trăi cu un anumit grad de pierdere a auzului, până în 2050, potrivit unui raport OMS.
  • Potrivit raportului, lipsa de informații exacte și atitudinile stigmatizante față de bolile urechii și pierderea auzului limitează adesea oamenii de la accesarea îngrijirii pentru aceste afecțiuni.
  • Potrivit aceleiaşi surse, aproximativ 78% din țările cu venituri mici au mai puțin de un specialist în urechi, nas și gât.

Aproape 2,5 miliarde de oameni din întreaga lume, sau una din patru persoane, vor trăi cu un anumit grad de pierdere a auzului, până în 2050, potrivit unui raport publicat OMS.

Potrivit raportului, cel puțin 700 de milioane dintre aceste persoane vor avea nevoie de acces la servicii de îngrijire a urechii și a auzului și la alte servicii de reabilitare, cu excepția cazului în care se iau măsuri.

Abilitatea noastră de a auzi este prețioasă. Hipoacuzia netratată poate avea un impact devastator asupra capacității oamenilor de a comunica, de a studia și de a-și câștiga existența. De asemenea, poate avea un impact asupra sănătății mintale a oamenilor și a capacității lor de a susține relații”, a spus dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

Constatările raportului

Potrivit raportului, lipsa de informații exacte și atitudinile stigmatizante față de bolile urechii și pierderea auzului limitează adesea oamenii de la accesarea îngrijirii pentru aceste afecțiuni.

Chiar și în rândul furnizorilor de servicii medicale, există adesea o lipsă de cunoștințe despre prevenirea, identificarea timpurie și gestionarea pierderilor de auz și a bolilor urechii, împiedicându-le capacitatea de a oferi îngrijirea necesară.

În majoritatea țărilor, îngrijirea urechii și a auzului nu este încă integrată în sistemele naționale de sănătate, iar accesarea serviciilor de îngrijire este o provocare pentru cei cu boli” . Se arată în comunicatul OMS.

Potrivit aceleiaşi surse, cea mai evidentă lacună în capacitatea sistemului de sănătate este în resursele umane, astfel că dintre țările cu venituri mici, aproximativ 78% au mai puțin de un specialist în urechi, nas și gât (ORL) la un milion de persoane.

93% au mai puțin de un audiolog la milion; doar 17% au unul sau mai mulți logopezi la un milion de persoane. De asemenea, 50% au unul sau mai mulți profesori pentru surzi la un milion de persoane.

Raportul mai arată că și în țările cu proporții relativ ridicate de profesioniști în domeniul urechii și al auzului, există o distribuție inegală a specialiștilor.

Principalele cauze ale pierderii auzului

Raportul arată că la copii, aproape 60% din pierderea auzului poate fi prevenită prin măsuri precum imunizarea pentru prevenirea rubeolei și meningitei, îmbunătățirea îngrijirii materne și neonatale și screening-ul și gestionarea timpurie a otitei medii, boli inflamatorii ale urechii medii.

Şi asta în timp ce la adulți, controlul zgomotului, ascultarea în condiții de siguranță și supravegherea medicamentelor ototoxice, împreună cu o bună igienă a urechilor, pot contribui la menținerea și la reducerea potențialului de pierdere a auzului.

Identificarea este primul pas în abordarea pierderilor de auz și a bolilor urechii asociate. Progresele tehnologice recente, inclusiv instrumente precise și ușor de utilizat, pot identifica afecțiunile urechii și pierderea auzului la orice vârstă, în medii clinice sau comunitare, și cu instruire și resurse limitate”, potrivit OMS.

Accesul la îngrijire în timp util

Potrivit OMS, odată diagnosticată, intervenția timpurie este esențială. Tratamentul medical și chirurgical poate vindeca majoritatea bolilor urechii, putând inversa pierderea auzului.

Cu toate acestea, acolo unde pierderea auzului este ireversibilă, reabilitarea poate asigura că cei afectați evită consecințele negative ale pierderii auzului.

Reprezentanţii OMS atenţionează că integrarea intervențiilor de îngrijire a urechii și a auzului în cadrul planurilor naționale de sănătate și furnizarea acestora prin sisteme de sănătate este esențială pentru a satisface nevoile celor cu risc.