- Boala a fost descoperită pentru prima dată în 1958, când două focare de o boală asemănătoare variolei au apărut în colonii de maimuțe ținute în scopuri de cercetare.
- Primul caz uman de variolă a fost raportat în august 1970 în Bokenda, un sat izolat din provincia ecuatorială a Republicii Democratice Congo.
- Rareori s-a răspândit în altă parte şi de aceea valul recent de cazuri identificate în afara acestui continent a stârnit îngrijorare.
Boala a fost descoperită pentru prima dată în 1958, când două focare de o boală asemănătoare variolei au apărut în colonii de maimuțe ținute în scopuri de cercetare. Din acest motiv i s-a dat numele de „monkeypox” sau „variola maimuței”.
Primul caz uman de variolă a fost raportat în august 1970 în Bokenda, un sat izolat din provincia ecuatorială a Republicii Democratice Congo. Cel infectat a fost un băiețel de 9 luni care a fost internat la Spitalul Basankusu cu suspiciune de variolă. O mostră, trimisă la Centrul de Referință pentru variolă al OMS din Moscova, a arătat că simptomele au fost cauzate de virusul variolei maimuțelor.
Familia pacientului a declarat că uneori mâncau maimuțe ca pe o delicatesă, deși nu-și puteau aminti dacă au mâncat maimuțe în ultima lună sau dacă copilul a fost în contact cu o maimuță înainte de a dezvolta simptomele. Ancheta a arătat că acest copil era singurul din familie care nu fusese vaccinat împotriva variolei umane.
Rareori s-a răspândit în altă parte şi de aceea valul recent de cazuri identificate în afara acestui continent a stârnit îngrijorare.
Care sunt simptomele variolei maimuței
Virusul are o perioadă de incubație de 7-14 zile, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA. Simptomele inițiale sunt de obicei asemănătoare gripei – febră, frisoane, epuizare, dureri de cap și slăbiciune musculară – urmate de umflarea ganglionilor limfatici, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și bolilor.
„O caracteristică ce deosebește infecția cu variola maimuței de cea cu variolă este umflarea ganglionilor limfatici”, a spus CDC.
Urmează o erupție larg răspândită pe față și pe corp, inclusiv în interiorul gurii și pe palme și tălpi. Pustulele sunt dureroase, sidefate și pline de lichid, adesea înconjurate de cercuri roșii. În cele din urmă, acestea se usucă și trec într-o perioadă de două până la trei săptămâni, a spus CDC.
„Tratamentul este, în general, de susținere, deoarece nu există medicamente specifice disponibile. Cu toate acestea, este disponibil un vaccin care poate fi administrat pentru a preveni dezvoltarea bolii”, a spus Jimmy Whitworth, profesor de sănătate publică la London School of Hygiene & Tropical Medicine.
Cum se răspândește variola maimuței
Virusul variolei maimuței se răspândește prin contact apropiat cu o persoană infectată, spun experții. Infecția se poate dezvolta după expunerea la „piele ruptă, membrane mucoase, picături de respirație, fluid corporal infectat sau chiar contact cu lenjerie contaminată”, a spus Neil Mabbott, profesor de imunopatologie la Facultatea de medicină veterinară a Universității din Edinburgh din Scoția.
„Când leziunile s-au vindecat, crustele care pot transporta virusul infecțios se pot dezintegra ca praf, care ar putea fi inhalat”, a spus dr. Michael Skinner, de la Facultatea de medicină a Imperial College London.
Transmiterea între oameni are loc în principal prin picături respiratorii mari, așa că e nevoie de „un contact prelungit față în față”, potrivit CDC.
„Variola maimuței poate fi o infecție gravă, ratele mortalității cauzate de acest tip de virus fiind de aproximativ 1% în focare detectate anterior. Focarele apar adesea în medii cu venituri mai mici, cu acces limitat la asistență medicală”, a spus Michael Head, cercetător principal în sănătate globală la Universitatea din Southampton din Marea Britanie.
Totuși, în lumea dezvoltată, „ar fi foarte neobișnuit să vedem ceva mai mult decât o mână de cazuri într-un focar și nu vom avea niveluri de transmitere în stil COVID”, a spus Head.
Dezinfectanții obișnuiți de uz casnic pot ucide virusul variolei maimuțelor, potrivit CDC.