Ce înseamnă să muţi un pacient intubat, când flăcările ard în jurul tău. Explicația unui medic

• În urmă cu aproape doi ani, Institutul de Boli Cardiovasculare din Iaşi era cuprins de flăcări 
• Ionuţ Nistor era de gardă în noaptea de 14 aprilie, la spitalul cu care Institutul împarte o clădire
• Împreună cu colegii săi a eliberat trei saloane de ATI 
• Ce înseamnă să muţi un pacient intubat, când flăcările ard în jurul tău, tot el îţi povesteşte 

Pe 11 aprilie 2018 Ionuţ Nistor era de gardă la Spitalul Parhon, unitate medicală aflată în aceeaşi clădire cu Institutul de Boli Cardiovasculare. La miezul nopţii, ultimul etaj al clădirii a luat foc. 

Ionuț Nistor, medic nefrolog, Spitalul CI Parhon Iaşi: „Îmi amintesc de o noapte de gardă de coşmar la care în mijlocul nopţii la ora 12 noaptea, fiind în Terapie Intensivă, alături de medicul de gardă am auzit o explozie iar ulterior a izbucnit în incendiu în spitalul cu care împărţim această clădire a Spitalului Parhon.“

„Ne-a obligat să eliberăm în timpul nopţii, în condiţii de incendiu trei secţii de terapie intensivă, două secţii de terapie intensivă de pe cardiologie şi o secţie de terapie intensivă de pe nefrologie. Printre pompieri, cu flăcările în continuare prezente, dar din fericire într-o zonă fără pacienţi, la ultimul etaj, fără lumină, fără lift, fără apă. O noapte de coşmar“, mai povestește medicul. 

Tot el îţi spune şi ce înseamnă să muţi un pacient din ATI, care e conectat la un ventilator. Aşa ai putea să înţelegi ce a făcut Cătălin Denciu, la Spitalul Judeţean Neamţ, acum câteva luni. 

Ionuț Nistor, medic nefrolog, Spitalul CI Parhon Iaşi: „În momentul în care îl decuplezi de pe ventilator în mod automat un medic trebuie să existe la capul acestui bolnav şi să coordoneze ventilaţia lui, ori manual, ori cu un aparat asistat de ventilaţie mobilă. Iar, ulterior, să muţi toate aparatele care susţin viaţa, adică acele injectomate şi monitoare şi să îl deplasezi cu forţă brută, adică brancardieri, infirmieri, pompieri, deobicei şase persoane la un singur pacient, într-o altă zonă. Lucrul acesta este chiar şi în condiţii de antrenament probabil îţi trebuie măcar un sfert de oră la fiecare pacient, ca să poţi să îl muţi în siguranţă. Cred că decizia pe care a luat-o colegul meu a fost într-adevăr decizia care a salvat vieţi, mutându-i pe cei care încă nu erau afectaţi de incendiu, pentru cei afectaţi de incendiu din păcate nu cred că se mai putea face ceva.“