- Tratarea pierderii auzului reprezintă un factor major de risc pentru evitarea dezvoltării demenței.
- Educația de bună calitate, renunțarea la fumat, încurajarea exercițiului fizic, tratarea hipertensiunii arteriale și a colesterolului ridicat de la vârsta de mijloc, gestionarea obezității și reducerea consumului de alcool sunt măsuri esențiale.
- Izolarea socială și deficiențele de vedere sunt factori de risc semnificativi pentru demență.
Tratarea problemelor de vedere și a colesterolului ridicat sunt două modalități noi de a reduce riscul apariției demenței, sugerează un raport major. Oamenii de știință au identificat acum 14 probleme de sănătate care, dacă sunt reduse sau eliminate, ar putea preveni teoretic aproape jumătate din demența din lume, scrie BBC.
Oamenii de vârstă mijlocie și țările mai sărace au cel mai mult de câștigat din țintirea acestor factori de risc, spune cel mai recent raport al Comisiei Lancet pe această temă.
Acesta prezice că numărul persoanelor care trăiesc cu demență s-ar putea mai mult decât dubla, până la 153 de milioane până în 2050.
Demența apare atunci când o boală, cum ar fi Alzheimer, dăunează celulelor nervoase din creier și duce la confuzie și pierderea memoriei – dar nu este o parte inevitabilă a îmbătrânirii. Majoritatea motivelor pentru care suferim de demență se datorează lucrurilor pe care nu le putem controla, cum ar fi genele pe care le moștenim de la părinții și bunicii noștri. Dar 45% din riscul nostru poate fi modificat, potrivit experților internaționali în domeniu și, prin urmare, poate fi redus.
„Nu este niciodată prea devreme sau prea târziu pentru a lua măsuri”, spune autorul principal, profesorul Gill Livingston, de la University College London.
„Guvernele trebuie să reducă inegalitățile de risc făcând un stil de viață sănătos cât mai realizabil pentru toată lumea.”
Cercetătorii au întocmit o listă de recomandări pe care țările din întreaga lume ar trebui să se concentreze, inclusiv:
- facerea aparatelor auditive accesibile celor cu deficiențe de auz
- asigurarea unei educații de bună calitate pentru toți
- sprijinirea oamenilor să renunțe la țigări
- încurajarea exercițiului si sportului
- reducerea hipertensiunii arteriale de la vârsta de 40 de ani
- tratarea colesterolului ridicat de la mijlocul vieții
- tratarea obezității cât mai devreme posibil în viață
- reducerea problemelor legate de consumul de alcool
- siguranța că oamenii nu sunt izolați social sau singuri
- screening-ul pentru problemele de vedere și oferirea de ochelari celor care au nevoie de ei
- reducerea expunerii oamenilor la poluarea aerului
Andy Watts, 58 de ani, din Berkshire, și-a văzut tatăl diagnosticat cu Alzheimer la vârsta de 64 de ani. A murit la vârsta de 80 de ani.
„L-am văzut pe tatăl meu deteriorându-se încet de-a lungul multor ani. Într-un fel, îi pierzi înainte de a le pierde efectiv, pentru că personalitatea lor dispare treptat”, spune Andy. Privind cum se întâmplă „ți se smulge inima”, adaugă el.
Familia lui are o istorie familială lungă de demență și colesterol ridicat, așa că este controlat în mod regulat. Andy a spus că este „motivant” să știi că el și familia lui le pot face pentru a încerca să minimizeze riscul de demență, cum ar fi concentrarea pe dietă și exerciții fizice.
„Vreau să fac tot ce pot pentru a reduce riscul”, spune el.
Unii factori sunt mai mult de risc decât alții, sugerează raportul. De exemplu, se estimează că pierderea auzului și colesterolul ridicat sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de demență care pot fi prevenite (7% fiecare). La începutul vieții, lipsa educației este cea care înclină balanța, în timp ce, mai târziu, izolarea socială și deficiența vederii reprezintă un mare risc.
Unii experți sunt mai precauți cu privire la ceea ce arată dovezile. Profesorul Tara Spires-Jones, director al Centrului pentru Discovery Brain Sciences de la Universitatea din Edinburgh, a spus că acest tip de cercetare nu poate lega în mod concludent niciunul dintre acești factori direct cu demența. Cu toate acestea, ea a spus că va contribui la creșterea dovezilor că un stil de viață sănătos „poate crește rezistența creierului și poate preveni demența”.
„Ar trebui să fim atenți să nu sugerăm că persoanele cu demență ar fi putut evita acest lucru dacă ar fi făcut alegeri diferite de stil de viață”, a spus profesorul Charles Marshall, de la Universitatea Queen Mary din Londra. El a adăugat că majoritatea riscului unei persoane de a dezvolta demență este în afara controlului său.
Samantha Benham-Hermetz, de la Alzheimer’s Research UK, a descris concluziile raportului drept „revoluționare”.
„Mulți oameni cred că demența este ceva ce se întâmplă mai târziu în viață, dar demența nu este o parte inevitabilă a îmbătrânirii”.
Deci, cum ar putea pierderea vederii să fie legată de demență? Oamenii de știință nu știu exact, dar spun că mai târziu în viață s-ar putea datora micșorării creierului, deoarece nu mai are nevoie să proceseze anumite aspecte ale vederii.
Pierderea vederii poate, de asemenea, „restrânge viața oamenilor, făcându-i să iasă mai puțin, să fie mai izolați și să aibă mai puține experiențe noi”, spune profesorul Livingston.
În multe sisteme de sănătate, cum ar fi NHS, vederea afectată poate fi tratată. Cu toate acestea, aceasta este mai mult o problemă în țările cu venituri mici, care nu au aceleași resurse.
Totuși, există motive pentru a fi pozitiv – în ciuda faptului că oamenii trăiesc mai mult timp, a existat o reducere a demenței în țările cu venituri mari, care se crede că se datorează schimbărilor stilului de viață, cum ar fi mai puține persoane care fumează țigări.
Cu toate acestea, creșterea speranței de viață duce la creșterea cazurilor de demență în țările cu venituri mici.
„Acum 12 ani ai fi spus că nu poți face nimic în privința demenței – dar chiar nu este cazul”, spune profesorul Livingston.