Eutanasia psihiatrică, o procedură care a stârnit controverse chiar și în țările în care a fost aprobată

• În ianuarie 2018, Aurelia Brouwers, o olandeză în vârstă de 29 de ani, a scris pe Facebook: „Mă pregătesc pentru călătoria mea. Vă mulțumesc pentru tot. De acum încolo nu voi mai fi disponibilă”.
• Patru ore mai târziu, Brouwers s-a întins pe patul ei și, înconjurată de prieteni, a băut un compus toxic, prescris de medicul ei, pentru a muri.
• Dar Aurelia nu era bolnavă în fază terminală.

Eutanasia este permisă în șapte țări, iar procedura este practicată în principal în cazul persoanelor cu boli terminale, cum ar fi cancerul, atunci când pacientul mai are de trăit câteva luni sau săptămâni, a scris BBC.

Dar în patru dintre aceste țări – Olanda, Belgia, Luxemburg și, mai recent, Spania – procedura este permisă și pentru persoanele cu boli mintale, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburările de personalitate.

Canada a votat anul acesta pentru a permite eutanasia în cazul bolilor mintale începând cu martie 2023.

Ca și în 2018, în cazul morții Aureliei, problema „eutanasiei psihiatrice” a provocat dezbateri aprinse în comunitatea medicală din Spania și Canada.

În ianuarie 2018, Aurelia Brouwers, o olandeză în vârstă de 29 de ani, a scris pe Facebook: „Mă pregătesc pentru călătoria mea. Vă mulțumesc pentru tot. De acum încolo nu voi mai fi disponibilă”.

Patru ore mai târziu, Brouwers s-a întins pe patul ei și, înconjurată de prieteni, a băut un compus toxic, prescris de medicul ei, pentru a muri.

Moartea Aureliei, în orașul Deventer, Olanda, a survenit la o lună după ce statul i-a acordat dreptul de a muri în temeiul legii privind eutanasia și sinuciderea asistată, care permite încetarea vieții atunci când există „suferință insuportabilă și imposibil de vindecat”.

Dar Aurelia nu era bolnavă în fază terminală.

Tinerei olandeze i s-a permis să își pună capăt zilelor din cauza „suferinței psihologice insuportabile” cauzate de tulburările sale mintale, inclusiv anxietate, depresie și psihoză.

Cu toate acestea, pentru mulți psihiatri, eutanasia este „fundamental incompatibilă” cu rolul medicului de a vindeca bolnavii.

„Deschiderea ușii către eutanasie facilitează devalorizarea valorii vieții, la care avem dreptul ca ființe umane”, a declarat pentru BBC Mundo doctorul Manuel Bousoño García, profesor de psihiatrie la Universitatea din Oviedo. „Ar trebui să luptăm pentru a o păstra fără suferință și nu pentru a o elimina.”

Problema criteriului de evaluare

În cele patru țări în care eutanasia psihiatrică este permisă, persoanele care solicită această procedură trebuie să îndeplinească o serie de condiții. Problema constă în dificultatea de a defini multe dintre criteriile stabilite în legea eutanasiei.

Iar identificarea pacienților care sunt eligibili pentru această procedură reprezintă o provocare uriașă pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale. De exemplu, are un pacient cu o tulburare mintală capacitatea de a lua decizia de a-și pune capăt vieții?

Medicul psihiatru Manuel Bousoño consideră că una dintre caracteristicile bolilor psihiatrice este capacitatea diminuată și, prin urmare, acești pacienți trebuie protejați.

„Multe boli psihiatrice prezintă o tendință spre sinucidere care i-ar putea determina să caute o ieșire în eutanasie, chiar dacă boala lor este tratabilă sau chiar vindecabilă cu mijloacele adecvate”, spune Bousoño. „Iar persoanele cu boli mintale trebuie protejate de riscurile la care le supune boala lor”, adaugă el.

Dar David Rodríguez-Arias consideră că presupunerea că o persoană cu o tulburare mintală este în mod necesar incapabilă să ia decizii cu privire la sănătatea sa este „o prejudecată des întâlnită”.

„Nu poți presupune în mod direct că o persoană cu o tulburare de sănătate mintală este incapabilă să ia decizii. Trebuie să se demonstreze – nu să se presupună – că o persoană cu depresie este incapabilă să ia o decizie cu privire la propria moarte”, explică medicul.

Specialiștii în sănătate mintală nu împărtășesc același criterii de diagnostic

O altă mare provocare cu care se confruntă psihiatrii este cum să facă deosebirea între o boală mintală incurabilă, pe de o parte, și o boală cronică și invalidantă, care sunt, de asemenea, condiții stabilite de legile privind eutanasia.

Psihiatrul Manuel Bousoño asigură că „în foarte puține ocazii se poate spune că o boală psihică nu poate fi tratată”. Din fericire, există tratamente care sunt foarte eficiente în reducerea nivelului de suferință. Și adaugă că „în peste 40 de ani de practică profesională nu am întâlnit niciun caz de suferință netratabilă”.

Dar profesorul Rodríguez-Arias consideră că întrebarea dacă bolile mintale pot fi sau nu vindecate este o problemă destul de greu de rezolvat.

„Standardele de tratament și diagnosticele în sine în domeniul sănătății mintale sunt foarte mult puse sub semnul întrebării. Nici măcar specialiștii în sănătate mintală nu împărtășesc criteriile de diagnostic și tratament”, subliniază expertul în bioetică.

Iar în ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, aceea ca o boală mintală să fie cronică și invalidantă, este poate mai ușor de demonstrat în cazul persoanelor care au petrecut ani de zile sau o mare parte din viață cu o boală care le provoacă o suferință intolerabilă și fără a găsi un tratament adecvat pentru a atenua această suferință.

Lansarea dezbaterilor privind legalizarea eutanasiei

Numărul persoanelor cărora li se permite să moară pentru suferințe psihiatrice este mic: reprezintă între 1% și 3% din numărul total de cazuri de eutanasie și sinucidere asistată în țările în care aceste proceduri sunt legale.

De exemplu, în Olanda, din cele 6.938 de proceduri de eutanasie efectuate în 2020, 60 de pacienți au fost supuși la moarte asistată pentru tulburări psihice.

Chiar și așa, există încă multe temeri în întreaga lume pentru a deschide dezbaterea privind legalizarea eutanasiei și a sinuciderii asistate.