- În tragedia de la Piatra Neamț, și medicii psihologi antrenați să facă față nenorocirilor, ba chiar să vindece pe alții, au cedat.
- Sunt sfârtecați de ce s-a întâmplat chiar cu părinții lor.
- Abia se pot adapta la realitate și admit că încă se agață de fărâme de normalități.
Este povestea medicului psiholog Mihaela Irimia care sâmbătă seara nu se uita la televizor și oricum știa că tatăl său este la etajul 3 al ATI din Piatra. N-a fost să fie așa, din păcate. Fusese mutat de la etajul 3 la etajul 2, tatăl său era de 2 zile la ATI. Medicul a împărtășit în exclusivitate pentru Aleph News calvarul prin care trece și nu se mai termină.
„Da, în contextul… nici eu nu m-am uitat la televizor… Deci tatăl meu la ora 18.30 era ok, înțelegeți? Adică era sedat ușor, era intubat, era conștient, ok pentru secția de ATI vreau să zic. Era liniștit, nu era agitat, astea erau detaliile pe care eu le-am primit pe la 18.00, în jur de ora 18.00-18.30. E momentul în care prietena mea m-a sunat și mi-a zis: Mihaela, ce-i cu tata? Eu habar n-aveam că arde secția, ce să vă spun? Că nu eram cu televizorul deschis, înțelegeți?
După care eu am mers la spital, m-am învârtit, m-am sucit, am încercat, n-am reușit să aflu atunci nimic. După care am sunat și eu pe toată lumea pe care o cunosc și într-un final, într-un final am primit.
Sora mea a sunat, la un moment dat. De asta eu am tot sperat că e la 3, că eu știam că e la 3 și sora mea din Grecia a sunat și a spus că l-a mutat. Iar eu n-am dat prea multă atenție la detaliul ăsta că am zis că e ea poate un pic mai afectivă și n-a înțeles sau cumva. Și în momentul în care am sunat-o și zic „știi… nu știu cum să-ți spun că arde secția de ATI…”. Și ea zice: „Păi, l-au mutat pe tata de la 3…”.
El fusese mutat de puțin timp la etajul 2”, mărturisește Mihaela Irimia.
Mihaela a stabilit că sacul negru numărul 5 din spitalul torță ar putea fi tatăl ei. L-a indentificat după particularități dar 100% nu este sigură. Un om blând și pașnic, care toată viața și-a plătit conștiincios asigurările de sănătate, este acum desfigurat și are aparatura topită pe el. După ce-a dat probe de ADN, fata lui a mers și pe feeling. Telefonul de pe care o suna nu s-a topit. E-n poza tragediei, care a făcut înconjurul lumii.
„Ce să vă spun că m-am dus să-l identific pe tata și că i-am văzut pe toți și că i-a ars capul și că are sonda de intubație lipită de cateter… Adică în proporție de vreo 70-80% sunt sigură că e tata, am dat probe ADN, ce să vă spun, ce să vă spun?
Din tot cei arși, 3 îi recunoaște familia și nu sunt probleme, restul sunt… n-ai cum să-ți dai seama. Adică ca să ai o certitudine, mă rog, eu știam că are tata cât de cât niște particularități dar în condițiile în care… și cum arată cadavrul am încă dubii că ar fi el. Dar așa, din ce știu eu, și cum i-a mutat, susțin că 70-80% au zis că respectivul cadavru e al tatălui meu. Și pe feeling, na, că totuși e tata. Am stabilit că un număr de acolo, respectiv numărul 5 ar fi tata.
Paturile, da, eu cred că unul dintre paturile… Așa am avut sentimentul și așa îl am în continuare că patul ăla cu telefonul a fost patul tatei. Pentru că telefonul ăla bănuiesc că este telefonul tatei.
Mi-au zis că erau 2 numere de telefon și ăla era clar telefonul tatei. Adică așa cred. La el există arsuri, v-am zis mâna, capul e ars și există și la nivelul corpului dar nu așa carbonizat”, povestește fata lui Clement Irimia.
Mihaelei, psiholog cu experiență îi este greu să-i explice acum fetiței sale de ce și cum a pierit bunicul. Și transmite statului să nu ia oamenilor șansa de la Dumnezeu de a trăi, că nu e deloc treaba statului asta.
„Eu nu sunt de acord și nu-i firesc ca un om care și-a plătit asigurările de sănătate, care este internat în spital și care a muncit o viață întreagă și care a contribuit pentru sistemul de sănătate să moară în chinuri. Înțelegeți? Taică-miu are mâna arsă complet aproape, în ideea de a-și scoate tubul de oxigen să se salveze…
Da, și n-a reușit…
N-a reușit. N-aveai cum să reușești în situația lui.
Mă gândesc că tatăl meu a fost blând și un om bun. Și a fost un om pașnic și pacifist de felul lui. Deci el n-a avut conflicte. Toată viața lui a fost așa. Și este tare nedrept.
Când mergem la spital, nu mergem la crematoriu, nu știu cum să vă spun. Adică sunt două lucruri diferite, nu?
Lasă-mi libertatea de a muri de moarte bună, nu să mor în chinuiri. Un pic măcar, lasă-mi șansa aia de la Dumnezeu! Nu mi-o lua, nu mi-o lua”, spune psihologul Mihaela Irimia.
Când a fost chemată de autorități să dea probe ADN pentru a-și identifica tatăl, Mihaela a văzut catastrofa.
„N-am să scap prea repede de imaginea trupurilor carbonizate.
Doar 3 puteau fi recunoscuți: două femei și un bărbat, care nici nu se aflau acolo. Iar în sacii cei negri cu fermoar, acum eu pot să spun că am văzut toate persoanele un pic mai plinuțe. Adică n-au desfăcut fiecare pentru că cei mai slăbuți nu corespundeau descrierii pentru tata și n-avea rost.
Din ce am văzut, unul dintre ei n-are mâini. Adică e ars până la os, până la os…adică incredibil”, a mai spus Mihaela.
Autor: Sorina Matei