- O italiancă își vizitează soțul internat într-un azil din Bologna zi de zi, de 420 de zile.
- Femeia îl poate vedea, însă, doar prin fereastră.
- Femeia petrece toată ziua pe o bancă, sub fereastră, îi citește ziarul și se uită la meciuri împreună.
O italiancă în vârstă de 62 de ani își vizitează soțul internat într-un azil din Bologna zi de zi, de 420 de zile, însă îl poate vedea doar prin fereastră. Femeia petrece toată ziua pe o bancă, sub fereastră, îi citește ziarul și se uită la meciuri împreună.
Începând cu 7 martie 2020, Elisabetta Morotti, în vârstă de 62 de ani, s-a așezat la geamul încăperii în care este îngrijit soțul ei cu dizabilități foarte grave, în căminul pentru vârstnici „Giacomo Lercaro” din Bologna, scrie La Repubblica.
De când căminul a fost „blindat” din cauza COVID, acum mai bine de un an, Elisabetta merge acolo șapte zile pe săptămână, pe ploaie și zăpadă, de la ora 9.00 până seara și se întoarce acasă doar pentru a dormi.
Nu a primit acordul de a intra în azil
Femeia spune că a sesizat de nenumărate ori autoritățile, cerându-le să poată intra în azil, cu atât mai mult cu cât cei din cămin sunt vaccinați, dar nu a primit acordul.
Când ajunge la soțul ei, îi citește ziarul prin geam: „țip atât de tare încât mă aud cei de peste drum, dar nu-mi pasă. Zilele trecute îi citeam despre un meci și cineva din clădirile din jur a strigat rezultatul: 4 la 1”.
Alteori, cei doi se joacă cu iPad-urile, însă este greu, deoarece wifi-ul nu prinde mereu. Urmăresc meciuri la televizorul din camera bărbatului, chiar dacă ea nu aude, alteori joacă scrabble, ajutați de un angajat al centrului. La ora cinei se uită la o emisiune iubită în Italia.
„În glumă spunem că la sfârșitul acestei perioade el își va pierde și auzul, iar eu vocea”, glumește Elisabetta Morotti.
Dacă plouă, femeia așează o bucată de plastic deasupra ferestrei, ca un fel de colibă. Când e frig se îmbracă cu mai multe straturi.
Soțul ei este internat în cămin din 2013
„Înainte de pandemie, locuiam practic acolo: l-am hrănit, l-am îngrijit, am făcut totul”, spune femeia.
Soțul ei este internat în cămin din 2013, din cauza efectelor secundare ale unui accident vascular cerebral.
Autoritățile i-au răspuns femeii că au pus la dispoziție regiunilor teste COVID, însă directorii structurilor similare nu vor să își asume nicio responsabilitate: „Draghi trebuie să-i oblige prin lege să accepte testele, pentru că sunt oameni acolo, ca Roberto, care de 420 de zile nu au văzut cerul: nici măcar nu i s-a permis să meargă în grădină vara trecută”.
Italianca a fost întrebată de ce nu merge în așa-zisă cameră a îmbrățișărilor și a răspuns că soțul ei refuză acest lucru, pentru că nu acceptă ideea de a-și pune mâinile în mâneci de plastic timp de o jumătate de oră pe săptămână. Nu i se pare un contact fizic real.