Pacienții cu cancer prezintă un risc ridicat de depresie și sinucidere, potrivit unor studii

• Două noi studii realizate pe milioane de persoane din întreaga lume sugerează că medicii ar trebui să se gândească mai mult la sănătatea mintală a pacienților cu cancer.
• Rezultatele constituie un argument convingător pentru ca oncologii să poarte mai multe discuții cu pacienții cu privire la sănătatea lor mintală.
• Două studii cuantifică povara provocată de cancer, pornind de la seturi de date mult mai mari decât alte cercetări anterioare.

Două noi studii realizate pe milioane de persoane din întreaga lume sugerează că medicii ar trebui să se gândească mai mult la sănătatea mintală a pacienților cu cancer, relatează The New York Times.

Cu ani în urmă, în timpul formării sale în neurologie, Dr. Corinna Seliger-Behme a întâlnit un bărbat cu cancer de vezică în stadiu terminal. Înainte de diagnostic, acesta avea o familie, un loc de muncă stabil și niciun istoric de probleme de sănătate mintală, dar, la scurt timp după ce a aflat de boala sa, a încercat să se sinucidă cu un cuțit în cadă. Bărbatul și-a petrecut ultima săptămână din viață în secția de psihiatrie.

Situația acestui pacient a fost extremă, dar suferința psihologică provocată de cancer este semnificativă pentru mulți pacienți.

Două studii publicate în Monday, cuantifică în detaliu povara psihologică provocată de cancer, pornind de la seturi de date mult mai mari decât cercetările anterioare.

Rezultatele constituie un argument convingător pentru ca oncologii să poarte mai multe discuții cu pacienții cu privire la sănătatea lor mintală.

„Probabil că putem preveni sinuciderea dacă vorbim despre asta și dacă începem cu adevărat din timp”, a declarat Dr. Seliger-Behme, neurolog la Universitatea Heidelberg din Germania.

Rata sinuciderilor, cu 85% mai mare în cazul pacienților de cancer

Într-unul dintre noile rapoarte, Dr. Seliger-Behme și mai mulți colegi, au analizat 28 de studii care au inclus peste 22 de milioane de pacienți cu cancer din întreaga lume.

Analiza lor a arătat că rata sinuciderilor a fost cu 85% mai mare în cazul persoanelor cu cancer decât în cazul populației generale.

În mod previzibil, tipurile de cancer cu cel mai bun prognostic, inclusiv cancerul de prostată, melanomul nemetastatic și cancerul testicular, au avut cele mai mici rate de sinucidere, în timp ce tipurile de cancer cu cel mai prost prognostic, cum ar fi cancerul de stomac și pancreatic, au avut cele mai mari rate de sinucidere.

Rata sinuciderilor, mai mare în SUA decât în Europa

Rata sinuciderilor în rândul persoanelor bolnave de cancer a fost considerabil mai mare în Statele Unite decât în Europa, Asia sau Australia, a constatat studiul.

Autorii au speculat că acest lucru ar putea fi determinat de costul ridicat al asistenței medicale în Statele Unite. Unii pacienți dorind să renunțe la tratament pentru a nu-și falimenta familiile.

De asemenea, ei s-au întrebat dacă accesul mai ușor la arme de foc în Statele Unite, în comparație cu țările din alte regiuni ale lumii, ar fi putut contribui la ratele mai ridicate de sinucidere.

5% din pacienții cu cancer, diagnosticați și cu depresie

În al doilea studiu, Alvina Lai, studentă la University College London, alături de un coleg, au creat o bază de date de mari dimensiuni, obținută din dosarele de sănătate a aproximativ 460.000 de persoane cu 26 de tipuri diferite de cancer, diagnosticate între 1998 și 2020 în Marea Britanie.

Rezultatele arată că cinci la sută dintre pacienți au fost diagnosticați cu depresie după ce au fost descoperiți cu cancer, iar același lucru a fost valabil și pentru anxietate.

Aproximativ unu la sută din grup s-a automutilat după diagnostic. Pacienții cu tumori cerebrale, cancer de prostată, limfom Hodgkin, cancer testicular și melanom erau cei mai predispuși să se rănească singuri.

Aproximativ un sfert dintre pacienții cu cancer aveau tulburări de abuz de substanțe, a mai constatat studiul. Iar problemele psihiatrice, inclusiv abuzul de substanțe, au avut tendința de a crește în timp, chiar după ani de zile de la diagnostic.

Chimioterapia, una dintre cauzele ratei ridicate de tulburări psihiatrice

Analiza a arătat că cel mai mare factor de risc pentru dezvoltarea unei afecțiuni psihice a fost tratamentul care implică intervenții chirurgicale, radioterapie și chimioterapie.

Durata, intensitatea și efectele secundare cumulative ale acestei abordări triple a tratamentului împotriva cancerului ar putea explica de ce acesta declanșează depresie, anxietate și chiar tulburări de personalitate la multe persoane.

Chimioterapia a fost, de asemenea, legată de ratele ridicate de tulburări psihiatrice, în timp ce „inhibitorii de kinază” – medicamente cu țintă precisă care au adesea mai puține efecte secundare – au avut cele mai mici rate.

Aceste date l-au făcut pe Dr. Lai să se întrebe dacă pacienții au suficiente oportunități de a evalua riscurile psihologice ale potențialelor tratamente. „Ar fi atât de util pentru pacienții cu cancer care sunt recent diagnosticați să vadă ce ne spun datele și să ia o decizie în cunoștință de cauză”, a declarant acesta.

Rezultate surprinzătoare ale studiului

Au existat câteva rezultate care i-au surprins pe cercetători. De exemplu, cancerul testicular a presupus un risc mai mare de depresie decât orice alt tip de cancer, afectând 98 din 100 de pacienți.

„Acest lucru este ușor contraintuitiv, fiind una dintre formele de cancer cu prognostic mai bun”, a declarat Dr. Alan Valentine, președintele departamentului de psihiatrie de la M.D. Anderson Cancer Center din Houston.

Descoperirea, a spus el, subliniază cât de tumultos poate fi un diagnostic chiar și atunci când o tumoare nu scurtează viața.

Deoarece studiile care evaluează sănătatea mintală se bazează de obicei pe chestionare de auto-evaluare, datele probabil că nu reprezintă suficient de bine realitatea, a observat Wendy Balliet, psiholog clinician la Hollings Cancer Center de la Universitatea Medicală din Carolina de Sud, Charleston.

Persistența stigmatizării tulburărilor psihiatrice face ca oamenii să nu fie deschiși în legătură cu luptele lor interne, a spus Dr. Balliet. De asemenea, ea a remarcat complexitatea pe care o implică declararea unui deces ca fiind o sinucidere finalizată care poate duce la subestimarea legăturii dintre cancer și autoagresiunea fatală.

Rezultatele ridică semne de întrebare cu privire la cât de multă consiliere și sprijin ar putea fi oferit pacienților pe parcurs. „Mi-e greu să nu mă gândesc la ce conversații au acești pacienți cu oncologii lor”, a spus Dr. Balliet.

Studiile atrag atenția asupra pacienților cu tulburări psihiatrice diagnosticate anterior

Cercetări anterioare au constatat că astfel de pacienți mor de cancer în proporții mai mari decât cei fără aceste afecțiuni.

Studiul doctorului Lai a constatat că pacienții cu cancer cu schizofrenie au fost mai predispuși să primească îngrijiri paliative, ceea ce ar putea indica faptul că aceștia nu au primit tratamentul de care aveau nevoie încă de la începutul diagnosticului.

„Cancerul este o boală costisitoare”, a declarat Dr. Valentine de la M.D. Anderson, „și se poate spune că persoanele cu tulburări psihice grave fie nu au acces la îngrijire, fie se află într-un sistem de sănătate care nu are resursele necesare”.

Ghidurile actuale de tratament sugerează depistarea depresiei ca parte a îngrijirii de rutină a cancerului, a remarcat Dr. Nathalie Moise, profesor de medicină la Colegiul Vagelos de Medici și Chirurgi al Universității Columbia.

„Normalizarea tratamentului de sănătate mintală ca o componentă integrantă a îngrijirii generale a cancerului ar putea, de asemenea, să fie de mare ajutor”, a spus aceasta.