• Un nou studiu arată că o infecție gingivală comună numită parodontită poate fi legată de fibrilația atrială (AFib), sau de bătăile neregulate ale inimii.
  • Echipa de cercetători a efectuat studiul cu scopul de a explora această relație pe 76 de pacienți cu boli de inimă.
  • Rezultatele sugerează că inflamația gingiilor poate crește inflamația în inimă, ducând în cele din urmă la AFib.

Spălați-vă pe dinți și folosiți ața dentară – de dragul inimii! Un nou studiu realizat de Universitatea Hiroshima arată că o infecție gingivală comună numită parodontită poate fi legată de fibrilația atrială (AFib), sau de bătăile neregulate ale inimii.

Este bine cunoscut faptul că parodontita, denumită mai frecvent boala gingivală, poate duce la probleme dentare și bucale, cum ar fi pierderea dinților, respirație urât mirositoare sau sângerări. Dar se pare că efectele sale s-ar putea extinde la inimă. Echipa de cercetători a efectuat studiul cu scopul de a explora această relație pe 76 de pacienți cu boli de inimă.

Parodontita este asociată cu o inflamație de lungă durată, iar inflamația joacă un rol cheie în progresia fibrozei atriale și în patogeneza fibrilației atriale”, spune primul autor Shunsuke Miyauchi, profesor asistent la Centrul de servicii de sănătate al Universității Hiroshima, într-o declarație. Fibroza atrială, care descrie cicatrizarea inimii, este o caracteristică comună a fibrilației atriale.

Recomandări

CANDIDATUL COALIȚIEI
UK STĂ RĂU LA ECONOMIE
UNDE SCHIEZI?
CINE CONDUCE ROMÂNIA
CIOLACU RĂMÂNE PREMIER
CINE CONDUCE ROMÂNIA?

Am emis ipoteza că parodontita exacerbează fibroza atrială. Acest studiu histologic al apendicelor atriale stângi a avut ca scop clarificarea relației dintre starea clinică a parodontitei și gradul de fibroză atrială”, adaugă Miyauchi.

Legătura dintre fibrilația atrială și bolile gingivale

Pentru munca lor, echipa a îndepărtat părțile cicatrizate ale inimii și a analizat țesutul pentru a înțelege relația dintre severitatea bolii gingivale și cicatricile prezente. Ei au constatat că dacă există o corelație între ele, descoperind că, cu cât infecția gingivală este mai gravă, cu atât mai gravă este cicatrizarea. Rezultatele lor sugerează că inflamația gingiilor poate crește inflamația în inimă, ducând în cele din urmă la AFib.

Acest studiu oferă dovezi de bază că parodontita poate agrava fibroza atrială și poate fi un nou factor de risc modificabil pentru fibrilația atrială”, a declarat autorul corespondent Yukiko Nakano, profesor de medicină cardiovasculară în cadrul Școlii postuniversitare de științe biomedicale și de sănătate a Universității Hiroshima.

Nakano spune că, la fel ca în cazul aproape oricărei afecțiuni cronice, este important să se mențină o greutate sănătoasă, să se facă exerciții fizice cu o frecvență adecvată și să se limiteze consumul de tutun și alcool. Cu toate acestea, ea adaugă, de asemenea, că îngrijirea corespunzătoare a gingiilor poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor îngrijirii cardiace la persoanele cu AFib. Ea avertizează totuși că acest studiu demonstrează doar o corelație, nu o cauzalitate. Prin urmare, cercetătorii nu au produs încă dovezi clare care să poată spune cu încredere că una cauzează cealaltă.

Echipa așteaptă cu nerăbdare să efectueze studii clinice pentru a-și extinde domeniul de aplicare, îmbunătățind rezultatele pentru pacienții de pretutindeni.

Sunt necesare dovezi suplimentare pentru a stabili că parodontita contribuie la fibroza atrială într-o manieră cauzală și că îngrijirea parodontală poate modifica fibroza”, spune Nakano. Unul dintre obiectivele noastre este să confirmăm că parodontita este un factor de risc modificabil pentru fibrilația atrială și să promovăm participarea specialiștilor stomatologi în managementul cuprinzător al fibrilației atriale. Parodontita este o țintă ușor de modificat și cu costuri mai mici printre factorii de risc cunoscuți pentru fibrilația atrială. Astfel, realizarea acestei serii de studii poate aduce beneficii pentru multe persoane din întreaga lume.”

Constatările sunt publicate în revista Clinical Electrophysiology.