- Dacă nu am fi înzestrați cu sistemul imunitar, am fi expuși la milioane de bacterii, virusuri și toxine, care ar putea face dintr-un pericol minor, precum o tăietură într-o foaie de hârtie sau o răceală, ceva fatal
- Răspunsul imun al organismului nu are scopul de a ne feri mereu de îmbolnăvire, ci de a opri primejdia să ajungă la niveluri periculoase în interiorul corpului
- Pe parcursul vieții, un sistem imunitar sănătos ne apără de aproximativ 300 de răceli și nenumărate alte potențiale infecții
Când suntem mușcați de un țânțar, acesta își injectează substanțele chimice în pielea noastră și începe să se hrănească. Nici măcar nu am ști că a fost acolo, dacă nu ar apărea o umflătură roșie și o mâncărime în acel loc, spune Emma Bryce, într-un material TED-Ed.
Este neplăcut, dar acea umflătură este un semnal important că suntem protejați de sistemul imunitar, cea mai importantă formă de protecție împotriva infecțiilor și a bolilor.
Acest sistem este o amplă rețea de celule, țesuturi și organe, care coordonează apărarea corpului împotriva oricăror amenințări la adresa sănătății noastre.
Uimitorul mecanism de apărare al organismului
Dacă sistemul imunitar nu ar exista, am fi expuși la milioane de bacterii, virusuri și toxine, care ar putea face ca ceva minor, precum o tăietură într-o foaie de hârtie sau o răceală, să ne fie fatal. Sistemul imunitar se bazează pe milioane de globule albe, care au rol defensiv, cunoscute și sub denumirea de leucocite, care își au originea în măduva osoasă.
Aceste celule migrează în sânge și în sistemul limfatic, o rețea de vase care ajută corpul să se curețe de toxine și deșeuri. Corpurile noastre sunt pline de leucocite: în fiecare microlitru de sânge există între 4000 și 11.000 de leucocite.
Pe măsură ce se mișcă, leucocitele funcționează asemenea personalului de securitate, examinând în mod constant sângele, țesuturile și organele pentru semne suspecte.
Acest sistem se bazează în principal pe niște indici numiți antigeni. Aceste urme moleculare de pe suprafața agenților patogeni și a altor substanțe străine trădează prezența invadatorilor. De îndată ce leucocitele le detectează, durează doar câteva minute până la declanșarea răspunsului imun protector al organismului.
Amenințările la care este supus corpul nostru sunt extrem de variate, astfel încât răspunsul imun trebuie să fie la fel de adaptabil. Astfel, organismul uman are diferite tipuri de leucocite, pentru a aborda pericolele în moduri diferite.
În ciuda acestei diversități, clasificăm leucocitele în două grupuri principale, care coordonează un atac din două direcții.
În primul rând, fagocitele declanșează reacția imună prin trimiterea macrofagelor și a celulelor dendritice în sânge. Pe măsură ce acestea circulă, distrug orice celule străine pe care le întâlnesc în cale, pur și simplu consumându-le. În acest proces, fagocitele identifică antigenul invadatorilor și transmit aceste informații celui de-al doilea grup celular major, care realizează apărarea, limfocitele.
Un grup de limfocite numite celule T pleacă în căutarea celulelor infectate ale corpului și le distrug rapid. Între timp, celulele B și celulele T ajutătoare folosesc informațiile colectate de la antigenii unici pentru a începe să producă proteine speciale, numite anticorpi. Aceasta este piesa de rezistență.
Fiecare antigen are un anticorp unic, care se poate fixa pe el, ca o încuietoare și poate distruge celulele invadatoare. Celulele B pot produce milioane de anticorpi, care apoi circulă prin corp și atacă invadatorii până când este neutralizată cea mai gravă parte a pericolului.
În timp ce au loc toate acestea, avem simptome familiare, precum febră și umflături, care sunt, în fapt, procese concepute pentru a ajuta reacția imună a organismului. Un corp cu o temperatură mai ridicată îngreuiază reproducerea și răspândirea bacteriilor și a virusurilor, care sunt inhibate la temperatură.
Și atunci când celulele corpului sunt deteriorate, ele eliberează substanțe chimice care fac ca în țesuturile din jur să se scurgă un fluid care provoacă umflături. Și acest lucru atrage fagocitele, care consumă invadatorii și celulele deteriorate.
De obicei, un răspuns imun va eradica un pericol în câteva zile. Nu ne va feri de îmbolnăvire, dar nu acesta este scopul lui. Sarcina acestuia este să oprească primejdia să ajungă la niveluri periculoase în interiorul corpului. Și printr-o supraveghere constantă de-a lungul timpului, sistemul imunitar oferă și un alt beneficiu: ne ajută să dezvoltăm imunitate pe termen lung.
Atunci când celulele B și T identifică antigeni, ele pot folosi acele informații pentru a recunoaște invadatorii în viitor. Astfel, atunci când reapare o amenințare, celulele lansează rapid anticorpii potriviți pentru a o aborda înainte ca aceasta să afecteze alte celule. Așa putem dezvolta imunitate la anumite boli, cum este, de pildă, varicela.
Bolile imunitare
Reacția imunitară a organismului nu funcționează însă întotdeauna așa cum ne-am aștepta. Unii oameni au boli autoimune, care păcălesc sistemul imunitar, făcându-l să atace celulele perfect sănătoase ale corpului.
Nimeni nu știe exact ce anume le provoacă, dar aceste tulburări sabotează sistemul imunitar în grade diferite și stau la baza unor probleme precum artrita, diabetul de tip I și scleroza multiplă.
În cazul majorității oamenilor însă, un sistem imunitar sănătos va reuși să combată, pe parcursul vieții, aproximativ 300 de răceli și nenumărate alte potențiale infecții. Fără el, aceste amenințări s-ar transforma în pericole majore.
Așadar, data viitoare când vom răci sau ne va deranja mușcătura unui țânțar, să ne gândim la existența sistemului nostru imunitar. Îi datorăm viața.