- Trăim în lumea în care curajul este singura armă pe care o avem în lupta zilnică cu propriul corp.
- „Feminitate după cancer” este primul program dedicat femeilor diagnosticate cu cancer din România, care vor să învețe să își vindece feminitatea.
- România este codașă la supraviețuirea după un diagnostic precum cancer de sân.
Trăim în lumea în care curajul este singura noastră armă. „Feminitate după cancer” este primul program dedicat femeilor diagnosticate cu cancer din România, care vor să învețe să își vindece feminitatea.
România este codașă la supraviețuirea după un diagnostic precum cancer de sân, dar totuși există în jurul nostru femei care s-au înarmat cu curaj și au reușit să învingă în lupta cu propriul corp.
Advertisment
Tu știi pe ce lume trăiești?
Trăiești într-o lume în care societatea îți dictează cursul vieții, iar rușinea este elementul cheie. Suntem codași la curaj, empatie sau iubire, la fel cum suntem și la supraviețuirea în urma unui diagnostic oncologic. Ascundem boala din teamă. Teama de suferință sau de abandon, din frica la gândul că viața ți se schimbă într-un minut. Însă acel minut, îți dă totodată 60 de secunde să transformi lupta … într-o victorie.
Ce ne învață româncele curajoase despre victoriile lor
Programul care celebrează viaţa reuneşte portretele a 15 supraviețuitoare care și-au recâștigat feminitatea pierdută în urma tratamentelor de chimioterapie, radioterapie sau a altor tratamente adjuvante. Acestea, au ales să arate, prin ilustrații abstracte, animeuri, sau în alte moduri originale ce anume le-a inspirat și cum au găsit forța de a-și continua procesul de transformare.
Recomandări
Vocea Cosminei Grigore, supraviețuitoare
„Acum 10 ani am fost diagnosticată cu cancer de sân, gradual am trecut printr-un amplu proces de transformare, mi-am dat seama că feminitatea joacă un rol foarte important și acest proces de vindecare al feministășii a fost esențial. Trecând prin radiații, chimioterapie, prin foarte multe efecte adverse pe care le au tratamentele, feminitatea noastră este afectată, încrederea în noi, și știm cât de greu ne este și fără să fii femeie. La nivel de societate perpetuăm în subconștientul colectiv, foarte multe lucruri urâte despre acest diagnostic, în loc să arătăm cum se supraviețuiește, în loc să aratăm cum își rescriu femeile și bărbații poveștile după diagnostic.”