- Sfaturile date la telefon de un pompier din Gorj au ajutat părinţii să îşi salveze copilul de 3 ani înecat cu o bomboană.
- Pompierul Adrian Gheorghe a reuşit să îi calmeze pe adulţi şi le-a transmis ce trebuie să facă pentru salvarea copilului în minutele importante ce fac diferenţa dintre viaţă şi moarte.
- Întâmplarea a fost făcută publică de ISU Gorj, pe pagina de Facebook
Sfaturile date la telefon de un pompier din Gorj au ajutat părinţii să îşi salveze copilul de 3 ani înecat cu o bomboană. Adrian Gheorghe a reuşit să îi calmeze pe adulţi şi le-a transmis ce trebuie să facă pentru salvarea copilului în minutele importante ce fac diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Întâmplarea a fost făcută publică de ISU Gorj, pe pagina de Facebook
Copilul în vârstă de 3 ani, înecat cu o bomboană, a fost salvat chiar de mama lui, la indicaţiile pompierului din Gorj, Adrian Gheorghe, şi ale unui bărbat care a apelat 112.
Întâmplarea a fost făcută publică de ISU Gorj, pe pagina de Facebook:
„- Alo! Pompierii suntem! Ce problemă aveţi?
La capătul celălalt al firului un bărbat în toată firea, care abia putea să spună:S-a înecat un copil domnule! Nu mai respiră!
Adrian, colegul nostru, paramedic cu experienţă, tocmai se întorsese de la o intervenţie şi intrase în dispecerat să-şi facă raportările. Aude conversaţia dintre dispecer şi bărbat, ia căştile de rezervă pe urechi şi preia apelul:
– Cu ce s-a înecat copilul, domnule?
– Cu o bomboană, dar nu mai respiră!
– Trebuie să vă calmaţi şi, împreună, să încercăm să-l salvăm! Mă auziţi?
– Avem nevoie urgent de o ambulanţă!
– Domnule, trebuie să mă ascultaţi cu atenţie! Ascultaţi-mă cu atenţie, vă rog!
– Da! Vă ascult!
– Ce vârstă are copilul?
– 3 ani, domnule!
– O să vă rog frumos să-l luaţi în braţe, şi să-l puneţi pe braţul stâng cu faţa în jos, astfel încât palma mâinii stângi să-i sprijine bărbia copilului! Aţi înţeles?
Ca un ecou, se auzeau cuvintele bărbatului care dădea indicaţiile primite unei alte persoane: „Pune-l cu faţa în jos! Nu aşa! Pe braţul stâng! Aşa e bine!”
Adrian se asigură că, până aici, lucrurile sunt în ordine:
– L-aţi pus?
– Da, domnule!
– Acum, încercaţi să-i aplicaţi copilului 5 lovituri cu podul palmei, între omoplaţi, de jos în sus! Aţi înţeles? Trebuie să-l loviţi de jos în sus între umeri!
Şi, iar cuvintele bărbatului ca un ecou: „Loviţi-l între umeri de jos în sus! De 5 ori!”
– Nu-şi revine domnule! Nu respiră! Nu mai ajunge ambulanţa?
– Ambulanţă este în drum spre dumneavoastră! Concentraţi-vă, vă rog! Haideţi să mai încercăm o dată! Loviţi-l pe copil în aceeaşi poziţie! Mă auziţi?
– Da, vă aud!
– Loviţi-l un pic mai tare când vă spun eu! Da?
– Da, domnule!
– Haideţi! Acum!
Şi în liniştea care se aşternuse în dispeceratul nostru, parcă se auzea bătaia din spatele copilului…
– Respiră?
– Nu, domnule!
– Haideti! Încă o dată!
Linişte deplină…
– Încă o dată! Acum!
Şi dintr-o dată se aude plânsul copilului şi ţipetele de bucurie ale celor care făcuseră echipă să îl salveze: „Respiră! Respiră! Şi-a revenit!”
Toţi cei din dispeceratul nostru respiră uşuraţi, după câteva minuţele în care parcă îşi ţinuseră respiraţia şi trăiseră împreună cu familia momentele de salvare ale copilului! Copilul a fost salvat chiar de mama lui, la indicaţiile colegului nostru şi ale domnului care a apelat 112, a avut stăpânire de sine, nu s-a panicat şi a contribuit enorm la salvarea copilului. Acum, copilul este în afara oricărui pericol!
Într-o astfel de situaţie, primele minute sunt vitale! Tocmai de aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să cunoaştem câteva reguli minimale de acordare a primului ajutor calificat!”.