• Pe 11 iunie 1955 a avut loc tragedia din cursa de 24 de ore de la Le Mans
  • Deşi 84 de persoane şi-au pierdut viaţa, cursa a continuat până la final
  • Vina nu a fost stabilită nici până acum, fiind mulţi factori care au dus la tragedie

Acum exact 66 de ani s-a petrecut una dintre cele mai mari tragedii sportive care au avut loc vreodată.

Era 11 iunie 1955. Una dintre cele mai cunoscute curse de maşini, cea de 24 de ore de la Le Mans, tocmai începuse. În turul 35 s-a întâmplat dezastrul.

Maşina francezului Pierre Levegh a fost proiectată de o altă maşină în public la o viteză de 200 de kilometri pe oră. 75 de oameni şi-au pierdut viaţa în câteva clipe, inclusiv Levegh.

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

Au fost scene apocaliptice. Cu toate astea, ceilalți piloții nu s-au oprit. O decizie înţeleaptă, cred cei implicaţi.

„Nu a existat panică pentru accidentul a fost reţinut într-o zonă a pistei, la 150 de metri pe fiecare parte. Nu au existat rămăşiţe pe pistă. Cursa a continuat ceea ce a fost în opinia mea cea mai importantă decizie care a fost luată. A fost criticată puternic la final dar, de fapt, a fost decizia cea mai înţeleaptă pentru că atâta timp cât cursa a continuat, oamenii au continuat să se uite la cursă”, a spus jurnalistul Michel Bonte, prezent în 1995 la Le Mans.

În zilele următoare au mai murit 9 persoane. În total, 120 de oameni au fost răniți. Numărul deceselor ar fi fost mai mare dacă era oprită cursa pentru că panica i-ar fi dus pe oameni pe pistă, iar ambulanţele nu ar mai fi ajuns în timp util la răniţi.

Din mijlocul accidentului, Denise îşi aduce aminte un singur lucru din acele clipe: că a vrut să-şi protejeze fiica: „Am lipit-o de mine, mi-am pus braţele în jurul ei. Şi ne-am întors cu spatele la accident şi am ţinut-o în braţele mele. Tot ce îmi spunea era: „Du-mă de aici, îmi arde părul”. Pentru că era o căldură imensă care venea de la acea maşină care a căzut”.

Nu a fost singura tragedie din sport. 30 de ani mai târziu un zid despărțitor s-a prăbușit peste suporteri pe stadionul Heysel din Belgia şi 39 de oameni şi-au pierdut viaţa. Iar alţi 96 de fani au murit în 1989 pe stadionul Hillsborough.