Ce scrie New York Times despre Larisa Iordache. Povestea gimnastei care ar putea recupera gloria de odinioară

Cariera Larisei Iordache a fost descrisă într-un amplu articol publicat în New York Times.

În octombrie 2014, un videoclip al gimnastei Larisa Iordache a devenit viral. O salvase pe americanca Simone Biles de o albină, scrie Maggie Astor, de la New York Times, într-un amplu articol despre cariera Larisei Iordache.

Amândouă stăteau pe podiumul campionatelor mondiale din China pentru a-și primi medaliile – aur pentru Biles, argint pentru Iordache – când albina a venit la buchetul lui Biles. Iordache i-a atras atenția, iar Biles, țipând, a aruncat buchetul și a fugit spre Iordache ca și când ar fi căutat protecție. Albina a zburat.

Dar clipul, care a fost vizionat de peste trei milioane de ori, a arătat ceva mai mult decât o scenă amuzantă. A surprins-o pe cea care, șapte ani mai târziu, este cea mai capabilă să o învingă pe Biles într-o competiție internațională.

Iordache, în vârstă de 18 ani la momentul filmării, și care purta aproape singură pe umeri moștenirea gimnasticii românești, a reușit o performanță remarcabilă în acea zi – una care i-ar fi premis să câștige într-o altă epocă.

Au existat speranțe că ar putea să o învingă pe Biles în anul următor, în 2015. Pentru cea mai talentată gimnastă din generația sa, părea un obiectiv rezonabil.

În schimb, accidentările au făcut-o să rateze fiecare moment crucial, iar Biles a devenit imbatabilă. Iar de curând, anul trecut, cariera de gimnastă a lui Iordache părea să fi atins punctul culminant pe podiumul din Nanning, China, cu la doar 0,466 puncte de aur.

Înainte ca Biles să apară, Nadia Comăneci a fost gimnasta cu care au concurat cei mai buni – și la fel a fost și în cazul Larisei Iordache, pe care presa de presă română a numit-o „noua Nadia”, chiar înainte de a fi suficient de mare pentru a concura pe plan internațional.

Comentând în timpul campionatelor mondiale din 2014, Nastia Liukin, campioana olimpică din 2008, a citat-o ​​pe Iordache spunând: „Deși sunt flatat să fiu comparat cu ea, sunt Larisa și vreau să fiu eu însumi. ”

Performanța lui Comăneci la Jocurile de vară din 1976 din Montreal – unde a devenit prima gimnastă care a primit un 10 la Jocurile Olimpice – a făcut-o prima dintr-o pleiadă de stele românești, timp de patru decenii. Când Iordache a câștigat medalia de argint în 2014, era clar că ar putea fi ultima.

Gimnastica românească s-a destrămat brusc, fără programe de dezvoltare, fără tinere gimnaste promițătoare, iar cînd veteranii s-au retras definitiv, nu a mai avut cine să-i înlocuiască.

Pe măsură ce programul s-a prăbușit, a căzut în sarcina Larisei Iordache să mențină aparențele.

În competiția pe echipe de la campionatele mondiale din 2014, România s-a clasat pe locul patru, continuând o serie care m menținut-o timp de 40 de ani în primele patru echipe la fiecare campionat mondial. Dar fără Iordache s-ar fi clasat a opta.

Anul următor, România a terminat pe locul 13 la campionatele mondiale, nereușind să califice o echipă completă pentru olimpiade pentru prima dată din 1968. Iordache, care a câștigat un bronz în finala generală, a obținut cel mai mare scor al echipei la trei din patru evenimente, în ciuda faptului că a căzut de două ori. Ulterior, în lacrimi, ea și-a cerut scuze.

Cu câțiva ani înainte, la 16 ani, la Jocurile de la Londra din 2012, Iordache era așteptată să lupte pentru mai multe medalii de aur, la bârnă și la sol. A fost împiedicată de fasciita plantară de la piciorul stâng și nu a fost clar până în ultimul minut dacă va putea chiar să concureze la fiecare aparat. A terminat pe locul nouă în clasamentul general și pe locul șase la bară și nu s-a calificat pentru finala de la sol.

Aceasta ar deveni o temă pentru Iordache: așteptări mari și apoi acccidentări. A avut succes în competițiile naționale și continentale, a câștigat mai multe medalii la Campionatele Europene decât orice gimnastă, cu excepția Svetlanei Horkina, de trei ori olimpică din Rusia. Dar, din nou și din nou, titlurile mondiale au ocolit-o.

După 2015, România a mai avut o șansă să califice o echipă, la Rio, dar un deget rupt a ținut-o pe Iordache acasă, iar fără ea, echipa a terminat penultima.

Pe măsură ce Iordache și-a revenit, după degetul rupt, după o lovitură câteva luni mai târziu și o accidentare la genunchi după aceea, Federația Română de Gimnastică a ales-o pe Catalina Ponor – de cinci ori medaliată olimpică, în 2004 și 2012 – pentru singurul loc al țării la Rio. Și în conformitate cu regulile de calificare, medaliile lui Iordache la campionatele mondiale din 2015 nu au fost suficiente pentru a-i permite să concureze individual.

Iordache, în vârstă de 20 de ani, s-ar fi putut retrage.

Dar nu a făcut-o.

„Sentimentul de a-mi demonstra că sunt mai bună decât cred nu s-a diminuat niciodată în sufletul meu”, a spus ea într-un e-mail în această lună, adăugând că a simțit nevoia de a merge mai departe de dragul coechipierilor ei. „Așa că nu am putut lăsa gândurile să mă copleșească și m-am ridicat de fiecare dată”.

Iordache a dominat mai multe competiții în 2017, câștigând medalii la Cupa Mondială. Cu Biles într-un hiatus postolimpic, a fost favorita câștigării titlului mondial.

În prima zi a campionatelor mondiale din 2017, a fost prezentată în fața mulțimii din Montreal, unde Comăneci făcuse istorie cu 41 de ani înainte. Undeva în mulțime se afla chiar Nadia Comăneci. Iordache se îndrepta spre sol ca să se încălzească.

Iar Larisa Iordache a căzut.

„În acel moment”, a spus ea în e-mail, „am simțit că toată munca mea și cea a antrenorilor mei a dispărut într-o secundă”.

Și-a rupt tendonul lui Ahile și ar fi fost nevoie de trei operații.

Apoi a venit pandemia și amânarea Jocurilor de la Tokyo, ceea ce a spulberat speranțele multor sportivi. Pentru Iordache a fost un cadou. „Am început să mă gândesc serios că aș putea face asta din nou”, a spus ea.

În octombrie 2020, a fost testată pozitiv pentru coronavirus. Simptomele erau ușoare, dar programul de antrenament a fost din nou afectat. A concurat la campionatele naționale în noiembrie parțial refăcută. Campionatele Europene de la Basel, Elveția – ultima ei șansă pentru olimpiadă – se apropiau cu pași repezi și doar două locuri erau disponibile pentru Tokyo.

Medicii i-au sugerat să se retragă din concurs și să meargă la urgență, dar Iordache a refuzat.

„Am făcut totul pe riscul meu, pentru că nu puteam renunța”, a spus ea. „M-am ridicat, m-am încălzit, m-am obișnuit puțin cu durerea și în mintea mea a fost doar: „ Ai de făcut un singur exercițiu la fiecare eveniment – poți rezista! Ai trecut prin multe până ai ajuns aici și nu ai voie să renunți!”

Pe rețelele sociale, ea a minimizat boala, descrisă ca o „febră ușoară”. În realitate, a spus ea în e-mail, era în agonie.

Trecând prin ceea ce s-a dovedit a fi o infecție renală – una destul de gravă încât a fost internată în acea noapte – a câștigat ultimul loc olimpic. Medicii ei au fost nevoiți să o scoată din competiție în finala la bârnă, a spus Comăneci.

În timp ce a primit antibiotice intravenos într-un spital elvețian, Iordache a postat mulțumiri sincere antrenorilor ei, Cristian și Lacramioara Moldovan, despre care a spus că „au crezut în mine când eu nu am putut”.

Dar când ești Larisa Iordache, se pare că loviturile continuă să vină.

Federația Română de Gimnastică a anunțat miercuri că, din cauza unei leziuni la gleznă, nu va concurala toate aparatele la Tokyo, dar se va concentra pe bârnă, specialitatea ei.

Când Iordache, acum în vârstă de 25 de ani, va intra în competiție, duminică, va lipsi un suporter: mama ei, care a încetat din viață cu patru săptămâni înainte de ceremonia de deschidere.