EXCLUSIV. Interviu cu Avram Iancu, primul român care a traversat înot Canalul Mânecii în stil bras: „A fost bătălia vieții mele, am vrut să renunț. Este un dar de la Dumnezeu”

• Avram Iancu a intrat astfel pe lista restrânsă a celor 13 înotători din lume care au reușit să traverseze Canalul Mânecii
• Avram Iancu a decis să iși sărbătorească aniversarea de 50 de ani prin performanța sa
• Sportivul român a mai traversat Canalul Mânecii de două ori, în 2016 și 2024, însă de fiecare dată în stil crawl
• Avram Iancu are în palmares și traversarea Dunării înot, pe o distanță de 2.860 de kilometri
• Înotătorul din Petroșani a parcurs traseul în aproximativ 24 de ore și 46 de minute
• Iancu a înotat timp de aproape o zi în condiții extrem de dificile
• Doi observatori oficiali au urmărit întreaga traversare pentru a verifica respectarea regulilor și pentru validarea timpului

Avram Iancu nu a ținut cont de întrebarea „Cât de mult pot să înot?” și a reușit să traverseze Canalul Mânecii în stil bras. Nu este însă prima sa traversare a canalui. În 2016 și în 2024, el a traversat în stil crawl, de fiecare dată fără costum de neopren.

De această dată însă, ocazia a fost și mai specială pentru el, și-a marcat aniversarea vârstei de 50 de ani cu o performanță dedicată României.

Despre cum s-a pregătit și ce înseamnă o astfel de realizare a vorbit însuși Avram Iancu, într-o intervenție LIVE, la Aleph News.

Cum treci de primul moment în care spui: „Corpul meu nu mai poate”? Cum se depășesc astfel de momente și continui să mergi? De unde găsești resursele necesare?

Avram Iancu: „Se pare că anticipați foarte bine ce se întâmplă acolo în Canalul Mânecii după ore și ore de înot, iar după șapte ore de înot am vrut să renunț. Deci am ajuns la capătul puterilor și percepțiilor de acolo, din Canal, și am vrut să renunț. Și atunci am strigat la cei de pe barcă, la echipa mea de suport, și le-am spus că mi-este foarte greu și să facă ceva, fiecare ce poate să facă acolo, pe barcă. Și au început să cânte cu toții: „Avram Iancu, știm că poți, Canalul să-l înoți!”, și a fost ceva foarte interesant pentru mine.

Am mai dus-o câteva minute și am reușit după o jumătate de oră să ies din această stare. După alte câteva ore am intrat din nou în această stare și m-am uitat țintă la Benjamin Coțan, un membru din echipă, și i-am spus așa, punctual: „Beni, te rog eu frumos, roagă-te lui Dumnezeu să mă ajute, că iar mi-e greu”, și omul chiar asta a făcut, s-a rugat. A fost o experiență foarte interesantă, atât din punct de vedere fizic, dar și spiritual”.

Cu ce concluzii ați ajuns pe celălalt mal? Ați avut vreo revelație?

Avram Iancu: „Da, mi-a fost foarte greu și am înțeles încă o dată în plus că nimic măreț nu se realizează ușor. Deci am plătit un tribut foarte mare în durere fizică, dar și psihică deosebită. Dar, odată ce am ajuns acolo, mi-am adus aminte de faptul că durerea este temporară, dar istoria va rămâne cât timp va mai ține lumea asta”.

De ce considerați că a fost necesară această provocare făcută așa – în stilul bras și nu crawl?

Avram Iancu: „A fost o surpriză. Eu niciodată nu am înoturile mele planificate așa într-un cincinal. Deci eu nu știu ce să înot la anul. Asta a fost ceea ce am simțit că trebuie să fac și se pare că simțurile nu m-au înșelat. Am făcut lucrul acesta.

Ar mai fi de spus că Captain Webb, căpitanul Matthew Webb, care a traversat Canalul Mânecii pentru prima dată în 1875, a traversat în acest stil, în stilul bras. Deci m-am dus cumva și cu gândul la începuturi.

Canalul Mânecii a fost bătălia vieții mele, dacă pot să spun așa. Este cursa care m-a consacrat într-o oarecare măsură. Și parcă îmi vine câteodată în minte melodia aia noastră românească: „Mă întorc la tine iar și iar, mare albastră”.

Se pare că eu mă întorc periodic la Canalul Mânecii atunci când mai am cine știe ce idee. Și am vrut să văd dacă este posibil să traversez și în acest stil. Da, este posibil. Istoria a demonstrat lucrul acesta, dar prețul plătit este unul fantastic. Dar, așa cum ați spus, satisfacția de a prinde acel ultim loc din top 10 bărbați la nivel mondial care au trecut Canalul Mânecii în stilul bras este fantastică”.

Care este nivelul de pregătire necesar pentru asemenea performanță?

Avram Iancu: „Nu se poate fără pregătire. Știți că am făcut o serie de traversări de lacuri în stilul bras în acest an și chiar am avut o provocare cu colegii dumneavoastră. Nu știau ce anume urmează să traversez.

Deci m-am antrenat la lacul Colibița, la lacul Câmpu lui Neag. Am dorit să merg și la lacul Drăgan, dar acolo apa a fost foarte mică. Deci am traversat o serie de lacuri și, culminând cu antrenamente la marea noastră minunată, Marea Neagră – pentru că România, la ce frumoasă este, are tot ce vrem: râuri, lacuri, fluvii, deșert, pădure, dealuri, dar și mare – am înotat între Venus și Vama Veche, o distanță de 11 km, care a prins foarte bine în 5 ore.

Dar, dincolo de toate aceste pregătiri, am mai spus-o și o spun întotdeauna, că, deși am reușit, meritul nu este al meu, pentru că forța aceasta pe care o am, de fapt, este un dar de la Dumnezeu”.

Ce le spuneți celor care vă privesc și și-ar dori să încerce și ei?

Avram Iancu: „Nu trebuie să devenim cu toții înotători în ape deschise, dar eu sunt convins că orice om poate să performeze într-un anumit domeniu de activitate, acolo unde Dumnezeu l-a înzestrat cu un anumit talent.

Deci eu cred cu cea mai mare tărie că Dumnezeu a fost foarte drept cu toți oamenii și că orice om a primit cel puțin un talent. Deci nimeni nu se poate dezvinovăți din punctul acesta de vedere.

Contează doar să regăsim acel talent, să-l dezvoltăm, să avem curajul să-l punem în negoț. Și vreau să mă adresez în primul rând tinerilor, să creadă cu adevărat că orice este posibil”.