- Gică Hagi s-a retras în lacrimi de la națională în 1998.
- A revenit un an mai târziu pentru un meci dificil cu Ungaria.
- „Cine sunt eu să se roage o țară de mine?” și-a spus atunci Hagi.
Există dragoste și există reîndrăgostire. Sunt mulți sportivi mari care s-au retras, dar au revenit rapid la marea lor dragoste. A făcut-o și Hagi într-un episod special din inimile românilor. A plâns când s-a retras, a plâns și când a revenit, a trăit pentru România. Azi continuă să ofere României prin fiul său.
Când spui Hagi spui naționala României. Spui tricoul galben, spui nopți nedormite în arșița de vară. Spui scandări în stradă alăturii de mii și mii de oameni.
Hagi s-a retras de la națională la patru ani de la succesul incredibil obținut cu naționala în SUA.
La nici un an distanță, românii îi simțeau deja lipsa și aveau nevoie de el ca să-i conducă din nou spre un turneu final – EURO 2000.
Iar Hagi a răspuns afirmativ la convocarea primită în toiul nopții în direct la TV din partea poetului Adrian Păunescu. Sute de suporteri s-au adunat în fața studioului pentru a-l implora să revină pe cel considerat Regele fotbalului din România.
„Cine sunt eu să se roage o țară de mine?” și-a spus atunci, modest, Hagi. A oferit răspunsul chiar el în meciul cu Ungaria, în fața unui stadion plin de entuziasm și energie. După 15 minute era deja 2-0, iar România învingea Ungaria pentru prima dată în istoria ei.
A fost fitilul care a reaprins dragostea lui Hagi față de națională. Pentru că povestea a continuat la EURO 2000, unde, cu Hagi în teren, echipa a obținut cea mai bună performanță din istoria ei – calificarea în sferturile de finală.
Azi, Hagi oferă din nou speranță pentru națională prin fiul său – Ianis.