- Tot ceea ce înconjoară experiențele din apropierea morții și senzațiile de pace și liniște trăite de cei care le-au trăit rămâne un mister pentru știință.
- Recent, cercetătorii din domeniu au reușit să facă un pas mai departe, dezvăluind unele secrete care, până acum, făceau parte doar din speculații.
- O scanare a creierului unui muribund a reușit recent să facă lumină în acest sens.
Tot ceea ce înconjoară experiențele din apropierea morții și senzațiile de pace și liniște trăite de cei care le-au trăit rămâne un mister pentru știință, care de zeci de ani caută o explicație. În tot acest timp, oamenii de știință au avansat numeroase ipoteze bazate pe anecdote, amintiri sau studii pe animale. Recent, cercetătorii din domeniu au reușit să facă un pas mai departe, dezvăluind unele secrete care, până acum, făceau parte doar din speculații.
Pentru Dr. Bruce Greyson, profesor de psihiatrie și științe neurocomportamentale la Universitatea din Virginia, marea dificultate a experiențelor de moarte apropiată este că este practic imposibil de studiat în timp real, a declarat el pentru Business Insider. Dincolo de ceea ce se poate întâmpla la nivel fizic, asociat cu un eveniment dureros, cum ar fi un traumatism cranian, un stop respirator sau un atac de cord, creierul tinde să închidă senzația de durere, sau cel puțin amintirea acesteia.
Printre cele mai frecvente episoade experimentate se numără vederea celor dragi, atât în viață, cât și a celor decedați, precum și vederea unei lumini strălucitoare la capătul unui tunel. Alte senzații corporale includ părăsirea corpului și plutirea, sau faptul de a fi atras în tunelul cu lumina de la capăt.
O scanare a creierului unui muribund a reușit recent să facă lumină în acest sens. Cercetarea, publicată în Frontiers of Aging Neuroscience, a reușit să măsoare semnalele electrice produse la un bărbat de 87 de ani care a murit în urma unui atac de cord în timp ce era conectat la o electroencefalogramă.
După cum explică cercetătorii în lucrare, în cele 15 secunde dinaintea atacului de cord al bărbatului, EEG-ul a dezvăluit unde cerebrale de înaltă frecvență numite oscilații gamma, despre care se crede că joacă un rol în crearea și recuperarea amintirilor. „Avem semnale chiar înainte de moarte și imediat după ce inima se oprește, precum cele care se întâmplă la oamenii sănătoși atunci când visează, memorează sau meditează”, spune Dr. Ajmal Zemmar, autorul principal al studiului, pentru Business Insider.
Dr. Greyson, care este, de asemenea, co-fondator al Asociației Internaționale pentru Studiul Morții Apropiate, observă că atunci când oamenii își amintesc o experiență de moarte apropiată, creierul „prezintă o activitate crescută în multe părți diferite”, cum ar fi cele „asociate cu memoria, vederea, auzul și emoțiile”.
Mai exact, experții în domeniu consideră că lobul temporal, care este responsabil pentru procesarea sunetelor și codificarea amintirilor, are o anumită legătură cu experiențele extracorporale și cu amintirile din timpul experiențelor de moarte apropiată. Acest lucru i-a determinat pe unii să creadă că „acestea sunt pur și simplu reacții biologice și chimice ale creierului muribund”, spune cercetătorul David San Filippo, profesor asociat la National Louis University.
Unele studii pe animale încearcă să facă lumină în această privință. Una dintre ele, realizată pe șobolani, a sugerat că experiența pozitivă pe care oamenii o au în această stare ar putea fi legată de un val de serotonină eliberată de creier. Potrivit lui San Filippo, acesta ar putea fi modul în care creierul pregătește treptat corpul pentru moarte prin inducerea unor sentimente de euforie și de ameliorare a durerii.
În întreaga lume, poveștile despre experiențele din apropierea morții sunt foarte asemănătoare, indiferent de vârstă, notează cercetătorii. „Auzim aceeași poveste. Poate diferi în funcție de credințele culturale sau spirituale, dar în esență este același lucru”, spune San Filippo.
Deși cercetarea acestor tipuri de experiențe reprezintă o provocare, oamenii de știință din domeniu consideră că o mai bună înțelegere a acestor fenomene poate contribui la noi terapii și tratamente pentru persoanele care se confruntă cu boli terminale și pentru cei dragi acestora. „Cred că oamenii beneficiază de pe urma poveștilor despre experiențele din apropierea morții și se consolează cu ideea că moartea este un proces și că durerea se termină”, conchide San Filippo.