• Un studiu a descoperit că, cristalele de pe solul lunar pot fi utilizate pentru a identifica straturi sau rezervoare de apă neidentificate”.
  • Mostrele colectate de misiunea Chang’e 5 au o compoziție chimică uniformă și sunt bogate în apă, iar compoziția lor indică faptul că această apă provine probabil de la vânturile solare.
  • Potrivit cercetătorilor, cristalele au acționat ca un burete pentru a tampona ciclul apei la suprafața lunară și ar putea fi capabile să stocheze și să elibereze apa în spațiu.

Un grup de cercetători din China a identificat noi dovezi ale apei în cristalele găsite pe suprafața lunară prin intermediul misiunii Chang’e 5 (CE5), conform unui studiu recent publicat în revista Natura Geoscience. Studiul sugerează că aceste cristale ar putea conține între 300 și 270 de miliarde de tone de apă.

Există puține îndoieli cu privire la prezența apei, fie sub formă de apă structurată sau înghețată, pe suprafața Lunii, după numeroasele misiuni lunare care au confirmat acest lucru. Cu toate acestea, Luna conține o cantitate mult mai mică de apă decât Pământul, scrie 20Minutos.

Amortizarea ciclului apei

Specialiștii sunt de părere că există probabil rezervoare de apă de pe Lună care nu au fost încă descoperite și care pot juca un rol important în menținerea ciclului apei la suprafața satelitului. Aceste rezervoare ar putea fi capabile să rețină apa pe Lună, împiedicându-i să scape în spațiu.

Recomandări

ROMÂNII SE TEM DE EȘEC
GATA DE RĂZBOI?
A ATINS O COARDĂ SENSIBILĂ
MANDAT DE ARESTARE
APEL MISTERIOS
CADOURI PRIETENEȘTI

Un membru al echipei chineze a sugerat că cristalele de impact, care sunt răspândite pe întregul sol lunar, ar putea fi investigate pentru a identifica posibilele „straturi sau rezervoare de apă neidentificate”. Aceste cristale ar putea fi un candidat promițător pentru astfel de investigații.

Mostrele colectate de misiunea Chang’e 5 de pe Lună, care a aterizat în decembrie 2020 și a colectat probe timp de două zile înainte de a se întoarce pe Pământ, au o compoziție chimică uniformă și suprafețe netede. Aceste mostre sunt bogate în apă, iar compoziția lor indică faptul că această apă provine probabil de la vânturile solare.

Potrivit concluziilor cercetătorilor, cristalele de impact au jucat un rol important în menținerea ciclului apei la suprafața lunară, acționând ca un burete pentru a reține apa derivată din vânturile solare. Aceste descoperiri sugerează că cristalele de impact de pe suprafața Lunii și de pe alte corpuri fără aer din sistemul solar ar putea fi capabile să stocheze apa și să o elibereze în spațiu. Studiul a fost realizat de Academia Chineză de Științe în colaborare cu mai multe instituții de învățământ superior, printre care Universitatea Nanjing, Universitatea Deschisă, Muzeul de Istorie Naturală, Universitatea din Manchester și Universitatea de Știință și Tehnologie din China.

Citește și