Cum arată creierul unui dinozaur? Oamenii de știință recreează mintea celui mai mare prădător carnivor din istorie

• Oamenii de știință prezintă creierul celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit vreodată.
• Oamenii de știință i-au reconstruit digital materia cenușie și urechile interne din craniile unor indivizi numiți Baryonyx și Ceratosuchops.
• Baryonyx și Ceratosuchops ajungeau la 30 de metri lungime, peste 10 metri înălțime și cântăreau aproximativ cinci tone.

Oamenii de știință prezintă creierul celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit vreodată. O echipă internațională l-a creat din rămășițele a două fosile de spinosaur descoperite în Surrey și pe Insula Wight. Prădătorii puteau ajunge până la 15 metri în lungime, cântărind în jur de 20 de tone. Aceste bestii feroce vânau atât în apă, cât și pe uscat.

Oamenii de știință i-au reconstruit digital materia cenușie și urechile interne din craniile unor indivizi numiți Baryonyx și Ceratosuchops. Aceștia cutreierau regiunea care este acum Guildford și Brighstone Bay din Regatul Unit – acum aproximativ 125 de milioane de ani. Țesuturile moi interne controlau coordonarea, vederea, mirosul, inteligența și chiar reproducerea. Modelul de dinozaur oferă noi informații despre evoluția celor mai mari animale terestre care au trăit vreodată.

„În ciuda aspectului ecologic neobișnuit, se pare că creierul și simțurile acestor primii spinosauri au păstrat multe aspecte comune cu cele ale altor teropode cu corpuri mari – nu există nicio dovadă că stilul lor de viață semi-acvatic se reflectă în modul de organizare a creierului lor”, spune Chris Barker, doctorand la Universitatea din Southampton și conducătorul studiului, într-un comunicat de presă.

Bulbii olfactivi, care procesează mirosurile, nu erau deosebit de dezvoltați, iar urechea era adaptată la sunetele de frecvență joasă. Acele părți implicate în menținerea capului stabil și în privirea asupra prăzii erau probabil mai puțin dezvoltate decât la spinosaurii mai tardivi, care erau mai specializați. Aceasta sugerează că strămoșii lor posedau deja creiere și adaptări senzoriale potrivite pentru capturarea peștilor în timp parțial. Tot ce trebuiau să facă pentru a se pregăti pentru o existență semi-acvatică era să-și dezvolte un bot și dinți neobișnuiți.

Spinosaurii au fost un tip neobișnuit de dinozauri carnivori care erau atât acvatici, cât și tereștri. Erau dotați cu fălci lungi, asemănătoare cu cele ale crocodililor, și cu dinți ascuțiți de 15 centimetri. Acest lucru le permitea să urmărească malurile râurilor în căutarea peștilor mari. Acesta era un stil de viață foarte diferit în comparație cu cel al teropodelor mai cunoscute, cum ar fi Allosaurus și Tyrannosaurus rex – pe care acești dinozauri îi eclipsau și ca mărime.

Baryonyx și Ceratosuchops ajungeau la 30 de metri lungime, peste 10 metri înălțime și cântăreau aproximativ cinci tone. Ceratosuchops dădea târcoale ca o pasăre rătăcitoare. Fruntea îi era împodobită cu o serie de coarne și umflături joase.

Baryonyx se referă la gheara foarte mare a animalului de pe primul său deget, care ar fi sfâșiat peștii în bucăți. Aveau cozi asemănătoare unor înotătoare. Organele moi, cum ar fi creierul, nu supraviețuiesc fosilizării. Astfel, echipa britanică și cea americană au folosit scanări CT (tomografie computerizată) pentru a privi în cavități craniene perfect conservate. Ei au izolat secțiuni ale craniului, umplând golurile fiecăruia. Punerea laolaltă a regiunilor a oferit o reprezentare 3D a spațiului, numită endocast.

„Deoarece craniile tuturor spinosaurilor sunt atât de specializate pentru prinderea peștilor, este surprinzător să vedem astfel de creiere „nespecializate””, spune autorul colaborator, Dr. Darren Naish. „Dar rezultatele sunt totuși semnificative. Este interesant să obținem atât de multe informații despre abilitățile senzoriale – despre auz, simțul mirosului, echilibru și așa mai departe – de la dinozaurii britanici. Folosind o tehnologie de ultimă generație, am obținut practic toate informațiile legate de creier pe care le-am putut obține de la aceste fosile”.

Un model al creierului lui Ceratosuchops va fi expus alături de oasele acestuia la Muzeul Insulei Dinozaurilor din Sandown.

„Această nouă cercetare este doar cea mai recentă din ceea ce reprezintă o revoluție în paleontologie datorită progreselor înregistrate în domeniul imagisticii fosilelor prin tomografie computerizată”, a declarat coautorul Lawrence Witmer, profesor de anatomie la Ohio University Heritage College of Osteopathic Medicine.

„Suntem acum în măsură să evaluăm capacitățile cognitive și senzoriale ale animalelor dispărute și să explorăm modul în care creierul a evoluat la dinozauri cu un comportament extrem, cum ar fi spinosaurii.”

Analizele au descoperit că oasele lui Ceratosuchops și ale vărului său Baryonyx erau dense, la fel ca cele ale pinguinilor, hipopotamilor și aligatorilor de astăzi. Acest lucru le asigura flotabilitatea, permițându-le să se scufunde în timp ce vânau pește. Animalele care își găsesc hrana în apă au oase practic solide. Cele ale locuitorilor de pe uscat arată mai degrabă ca niște gogoși, cu centrul gol.

„Acest nou studiu evidențiază rolul semnificativ pe care fosilele britanice îl au în înțelegerea noastră în continuă evoluție și în mișcare rapidă a dinozaurilor și arată cum Marea Britanie – și în special Universitatea din Southampton – se află în prima linie a cercetării spinosaurilor”, conchide Dr. Neil Gostling, care conduce EvoPalaeoLab al Universității din Southampton. „Spinosaurii înșiși sunt unul dintre cele mai controversate grupuri de dinozauri, iar acest studiu este o completare valoroasă la discuțiile în curs privind biologia și evoluția lor”.

Studiul revoluționar este publicat în Journal of Anatomy.