Fumătorii care au suferit accidente vasculare cerebrale au scăpat de dependență. Cercetătorii studiază fenomenul

• Rezultatele ar putea oferi un set mai clar de ținte pentru tratamentele împotriva dependenței care livrează impulsuri electrice în creier, tehnici noi care s-au dovedit promițătoare pentru a-i ajuta pe oameni să renunțe la fumat.
• Cercetările din ultimele două decenii au consolidat ideea că dependența este o boală a creierului. Dar mulți oameni încă mai cred că dependența este voluntară.
• Unii experți independenți au declarat că cel mai recent studiu a fost o demonstrație neobișnuit de puternică a rolului creierului în tulburările legate de consumul de substanțe.

Scanarea creierului rănit produce adesea o hartă a pierderilor irecuperabile, dezvăluind locurile în care leziunile provoacă dificultăți de memorie sau tremurături.

Dar, în cazuri rare, aceste scanări pot expune exact opusul: diagrame ale regiunilor cerebrale în care o leziune ameliorează în mod miraculos simptomele cuiva, oferind indicii despre cum ar putea medicii să realizeze același lucru.

O echipă de cercetători a analizat din nou un set de astfel de imagini cerebrale, prelevate de la fumători dependenți de nicotină la care accidentele vasculare cerebrale sau alte leziuni i-au ajutat spontan să renunțe la fumat. Rezultatele, au declarat oamenii de știință, au arătat o rețea de regiuni ale creierului interconectate care, în opinia lor, stă la baza tulburărilor legate de dependență care afectează potențial zeci de milioane de americani.

Studiul, publicat luni în revista științifică Nature Medicine, susține o idee care a câștigat recent teren: că dependența nu trăiește într-o regiune a creierului sau alta, ci mai degrabă într-un circuit de regiuni legate prin fibre nervoase filiforme, scrie New York Times.

Rezultatele ar putea oferi un set mai clar de ținte pentru tratamentele împotriva dependenței care livrează impulsuri electrice în creier, tehnici noi care s-au dovedit promițătoare pentru a-i ajuta pe oameni să renunțe la fumat.

„Una dintre cele mai mari probleme în materie de dependență este că nu știm cu adevărat în ce parte a creierului se află principala problemă pe care ar trebui să o vizăm prin tratament”, a declarat Dr. Juho Joutsa, unul dintre autorii principali ai studiului și neurolog la Universitatea din Turku, Finlanda. „Sperăm că, după aceasta, vom avea o idee foarte bună despre acele regiuni și rețele”.

Dependența este o boală a creierului

Cercetările din ultimele două decenii au consolidat ideea că dependența este o boală a creierului. Dar mulți oameni încă mai cred că dependența este voluntară.

Unii experți independenți au declarat că cel mai recent studiu a fost o demonstrație neobișnuit de puternică a rolului creierului în tulburările legate de consumul de substanțe. În rândul fumătorilor care au suferit accidente vasculare cerebrale sau alte leziuni cerebrale, cei care au suferit leziuni la o anumită rețea neuronală au experimentat o ameliorare imediată a poftei.

Cercetătorii și-au replicat constatările într-un grup separat de pacienți cu leziuni cerebrale care au completat o evaluare a riscului de alcoolism. Rețeaua cerebrală asociată cu un risc mai mic de dependență de alcool a fost similară cu cea care a ușurat dependența de nicotină, sugerând că acest circuit poate sta la baza unui set mai larg de dependențe.

„Cred că aceasta ar putea fi una dintre cele mai influente publicații nu doar ale anului, ci și ale deceniului”, a declarat A. Thomas McLellan, profesor emerit de psihiatrie la Universitatea din Pennsylvania și fost director adjunct al Biroului pentru politica națională de control al drogurilor, care nu a fost implicat în studiu. „Acesta pune capăt atâtor stereotipuri care încă mai invadează domeniul dependenței: că dependența este o educație parentală proastă, că dependența este o personalitate slabă, că dependența este o lipsă de moralitate.”

În ultimii ani, o succesiune de studii a identificat anumite regiuni ale creierului în care o leziune sau o rană părea să fie asociată cu ameliorarea dependenței. Dar țintele se tot schimbau.

„Oamenii nu reușiseră să demonstreze consecvență în zonele implicate”, a declarat Dr. Hamed Ekhtiari, expert în tratamentele împotriva dependenței la Laureate Institute for Brain Research din Tulsa, Okla.

Un nou studiu

În noul studiu, Dr. Joutsa a aplicat tehnici statistice sofisticate la un set vechi de scanări cerebrale de la fumători din Iowa care suferiseră leziuni neuronale. O analiză anterioară a acelorași scanări sugerase că pacienții cu leziuni la nivelul insulei, o regiune a creierului implicată în impulsurile conștiente, au devenit mai predispuși să renunțe la fumat.

Dar Dr. Joutsa, analizând din nou aceleași scanări pixel cu pixel, a observat că mulți pacienți fără leziuni ale insulei au pierdut și ei impulsul de a fuma. „A existat ceva în povestea insulei, dar nu era întreaga poveste”, a spus el.

Lucrând cu Dr. Michael Fox, profesor asociat de neurologie la Harvard Medical School, Dr. Joutsa a examinat un al doilea set de scanări de la fumători care suferiseră accidente vasculare cerebrale în Rochester, N.Y. În total, au analizat 129 de cazuri.

Echipa s-a străduit să găsească regiuni individuale ale creierului în care leziunile i-au ajutat în mod fiabil pe pacienți să renunțe la fumat. În schimb, cercetătorii au apelat la diagramele standard ale conectivității cerebrale care trasează modul în care activitatea dintr-o regiune este corelată cu activitatea din alta.
Dintr-o dată, cercetătorii au putut localiza rețele de regiuni cerebrale conectate în care leziunile au provocat o ușurare instantanee a poftei de nicotină și alte rețele în care leziunile nu au făcut-o.

„Ceea ce realizăm în multe domenii diferite este că țintele noastre terapeutice nu sunt regiuni ale creierului, așa cum credeam cândva, ci circuite cerebrale conectate”, a declarat Dr. Fox. „Dacă țineți cont de modul în care creierul este conectat, puteți îmbunătăți tratamentul”.

Studiul nu a luat în considerare modul în care viața de familie a pacienților – cât de des au fost expuși la țigări, de exemplu – ar fi putut să le afecteze obiceiurile. Pacienții considerați că au intrat în remisiune de dependență după ce au suferit leziuni au renunțat, în general, la fumat imediat, au declarat că nu au avut nicio nevoie de a fuma și nu au reînceput să fumeze în timp ce erau urmăriți.

Cercetătorii au analizat, totuși, dacă alte modificări asociate cu rănirea – la nivelul inteligenței sau al dispoziției, de exemplu – ar fi putut contribui la explicarea dispariției poftei de nicotină la unii pacienți. În cele din urmă, acestea nu au părut să facă diferența.

Studii anterioare

Experții externi au declarat că părți ale rețelei cerebrale identificate în cadrul studiului le erau cunoscute din cercetări anterioare. Dr. Martijn Figee, psihiatru la Center for Advanced Circuit Therapeutics de la Mount Sinai din Manhattan, studiază modul în care impulsurile electrice transmise la creier pot trata tulburarea obsesiv-compulsivă, depresia și dependența. El a spus că dependența pare să fie asociată, în general, cu o subactivitate a circuitului de control cognitiv al creierului și o supraactivitate a circuitelor legate de recompensă.

Prin aplicarea stimulării electrice pe suprafața capului pacienților sau prin utilizarea unor metode mai invazive, cum ar fi stimularea cerebrală profundă, medicii pot suprima activitatea în anumite regiuni, imitând efectul unei leziuni, și pot excita activitatea în altele. Studiul a identificat o regiune, numită cortexul frontopolar medial, care părea a fi un bun candidat pentru stimularea excitatorie; această regiune se suprapune cu ținta unui tratament aprobat recent de autoritățile de reglementare din SUA pentru a-i ajuta pe fumători să renunțe la fumat.

Acel tratament utilizează o bobină electromagnetică plasată pe scalpul pacientului pentru a furniza impulsuri electrice la suprafața creierului. Alte tehnici implică implantarea de electrozi în anumite regiuni ale creierului sau dezactivarea permanentă a unor regiuni precise ale creierului.

„Această lucrare este foarte interesantă prin faptul că indică în mod clar unele ținte accesibile pentru tratamente”, a declarat Dr. Figee.

Stimularea electrică, o posibilitate trecută ușor cu vederea

În timp ce stimularea creierului a devenit mai frecventă pentru tratarea depresiei și a tulburărilor obsesiv-compulsive, utilizarea acestor terapii pentru dependență a prins mai greu la public. Cercetătorii au spus că ar fi nevoie de ani pentru a perfecționa tehnicile.

În ciuda studiilor care arată că stimularea electrică sau magnetică poate reduce pofta de substanțe care creează dependență, nu este clar cât timp durează aceste efecte. Unele dintre cele mai promițătoare ținte se află în profunzimea creierului; pentru a ajunge la ele poate fi nevoie de o stimulare cerebrală profundă sau de un anumit tip de bobină care a devenit disponibilă doar recent, a declarat Dr. Figee.

Știind unde să direcționăm stimulii cerebrali, nu rezolvăm nici problema frecvenței care trebuie folosită, au spus oamenii de știință. Iar conexiunile sunt diferite în creierele diferitelor persoane, ceea ce ridică perspectiva necesității de a adapta tratamentele.

Persoanele cu dependențe au fost mai greu de acceptat stimularea creierului decât cele cu depresie sau tulburări de mișcare, au spus cercetătorii, reflectând în parte tabuul care există în jurul gândirii că dependența este o tulburare a creierului.