- După o săptămână de perfuzii de lichid cefalorahidian tânăr, memoria șoarecilor bătrâni a fost îmbunătățită.
- Ideea a plecat de la o cercetare care a arătat că transferurile sanguine de la animalele tinere la cele bătrâne poate inversa unele dintre efectele îmbătrânirii.
- Rezultatele cercetării au fost puse sub semnul întrebării.
Lichidul spinal provenit de la șoareci mai tineri a stimulat amintirile rozătoarelor mai în vârstă. Acest lucru se datorează unei proteine din lichidul spinal ce ar putea avea efecte benefice chiar și asupra memoriei persoanelor mai în vârstă.
Tony Wyss-Coray a demonstrat, în urmă cu ceva timp, că transferurile sanguine de la animalele tinere la cele bătrâne poate inversa unele dintre efectele îmbătrânirii. Plecând de la acest lucru, în urmă cu cinci ani, Iram, un tânăr cercetător în neuroștiințe de la Universitatea Stanford, a propus stimularea memoriei șoarecilor bătrâni.
„Când am discutat, inițial, despre acest lucru, am spus: «Este atât de dificil, încât nu sunt sigur că va funcționa»„, a spus Dr. Wyss-Coray, conform The New York Times.
După ani de cercetări, ieri, a fost publicat rezultatul mult așteptat: după o săptămână de perfuzii de lichid cefalorahidian tânăr, memoria șoarecilor bătrâni a fost îmbunătățită. „Evidențiază această noțiune că lichidul cefalorahidian ar putea fi folosit ca un mediu pentru a manipula creierul”, a declarat Dr. Iram.
Lichidul spinal de la șoareci poate ajuta oamenii, dar cercetările trebuie să continue
Cu toate acestea, autorii studiului au spus că va fi o adevărată provocare ca aceste rezultate să fie văzute și la oameni, deși nu este imposibil.
„Acesta este un studiu foarte interesant care mi se pare solid din punct de vedere științific. Acest lucru se adaugă la numărul tot mai mare de dovezi care arată că este posibil, poate surprinzător de ușor, să restabilești funcția țesuturilor îmbătrânite, vizând mecanismele îmbătrânirii biologice”, a declarat Matt Kaeberlein, un biolog care studiază îmbătrânirea la Universitatea din Washington.
„Domeniul a rămas cu zeci de ani în urmă față de alte domenii ale neuroștiinței. În mare parte, acest lucru este cauzat de limitările tehnice în studierea unui fluid care se află în adâncul creierului și care se transformă continuu”, a mărturisit Maria Lehtinen, care studiază lichidul cefalorahidian la Spitalul de Copii din Boston.