• Cercetătorii au descoperit că inhibarea unei proteine pro-inflamatorii numite IL-11 poate crește speranța de viață a șoarecilor cu până la 25%.
  • Această tehnică, inspirată din capacitatea salamandrelor axolot de a-și regenera membrele, este în studii clinice incipiente la oameni pentru tratarea fibrozei pulmonare.
  • Rezultatele sugerează că înțelegerea rolului genelor și proteinelor în îmbătrânire ar putea duce la creșterea speranței de viață la oameni.
  • Deși studiul publicat în Nature nu a inclus date de la teste pe oameni, cercetătorii sunt optimiști că efectele benefice anti-îmbătrânire vor fi observate și la oameni.

O terapie bazată pe știința care le permite salamandrelor Axolotl să-și regenereze membrele tăiate îi ajută pe șoareci să traiască cu 25% mai mult, potrivit cele mai noi descoperiri revoluționare în cercetarea anti-îmbătrânire, scrie Financial Times.

Tehnica, care implică suprimarea unei proteine pro-inflamatorii, protejează rozătoarele împotriva mai multor boli și este în studii clinice incipiente pe oameni pentru fibroza pulmonară.

Rezultatele cercetării oferă o perspectivă optimistă că înțelegerea profundă a rolului pe care gena individuală și proteinele îl joacă ar putea crește speranța de viață și speranța de sănătate – anii sănătoși din viață – la oameni.

Recomandări

SECRETUL BANILOR
PARTIDELE VOR PROTESTE
ALERTĂ SANITARĂ ÎN SUA
CE-I PLAC GLUMELE LUI
IRANUL AJUTĂ RUSIA
DIN OSTAȘ, SCRIITORAȘ

„Ceea ce am descoperit noi este un factor pro-inflamator care determină îmbătrânirea, în cel mai larg sens al cuvântului”, a spus cel care a condus cercetarea, Stuart Cook, profesor la Duke-NUS Singapore și la Laboratorul MRC de Științe Medicale din UK.

„Am descoperit că dacă inhibi acest factor, îți crești speranța de sănătate și automat și speranța de viață. E un efect dublu”.

Noua cercetare, publicată în Nature, miercuri, se concentrează pe rolul unei proteine numite IL-11, care cauzează inflamația. Producția intensă a acestei proteine este asociată cu îmbătrânirea la șoareci, au descoperit oamenii de știință.

Astfel, ștergerea genelor care stimulează producția de IL-11 îi protejează pe șoareci împotriva diverselor boli, a declinului metabolic și a fragilității, arată cercetarea. Asta determină ca durata de viață a rozătoarelor să fie în medie de 24,9% mai mare.

Blocarea proteinei IL-11 cu un anticorp a avut un efect la fel de pozitiv asupra duratei de viață pentru șoarecii de vârstă mijlocie. Masculii având 75 de săptămâni de viață – echivalentul a 55 de ani la oameni – au trăit cu 22,5% mai mult, în timp ce cifrele au crescut la 25% în cazul femelelor.

Inhibarea proteinei IL-11 pare să reduca incidența cancerelor legate de vârstă, confirmând teoriile anterioare, au spus cercetătorii.

Deși studiul nu a inclus date din testele pe oameni, Cook a spus că este încrezător că efectele benefice anti-îmbătrânire vor fi observate la oameni.

IL-11 a fost mult timp un subiect de interes biologic, datorită rolului său în procesele extraordinare de regenerare ale unor specii. Ajută peștii, mormolocii și axoloții să-și restaureze aripioarele, cozile și membrele pierdute, conform cercetărilor anterioare.

Proteina joacă un rol în dezvoltarea corporală a oamenilor, dar a devenit o problemă tot mai mare pentru adulții care trăiesc acum mult mai mult decât strămoșii lor. Cook a comparat rolul IL-11 în îmbătrânire cu turnarea „benzinei pe foc”.

Această cercetare se adaugă unui palmares promițător de tehnici anti-îmbătrânire. Un alt domeniu de interes este „senolitica”, eliminarea celulelor batrane.

„Datele din cercetarea echipei Cook par solide, dar tehnicile sugerate nu par neapărat superioare senoliticelor”, a spus Ilaria Bellantuono, profesor de îmbătrânire musculo-scheletală la Universitatea Sheffield.

„În plus, nu există dovezi că ar funcționa la vârsta înaintată, când deficitele sunt mai proeminente”, a adăugat Bellantuono.

Sunt necesare studii pe oameni pentru a furniza date suplimentare despre astfel de tehnici anti-îmbătrânire, deși, chiar dacă au succes, vor exista în continuare obstacole în lansarea terapiilor.

Identificarea persoanelor expuse riscului de fragilitate poate fi dificilă, iar fragilitatea nu este întotdeauna recunoscută de autoritățile de reglementare ca o afecțiune medicală, în scopul rambursării costului medicamentelor.

Citește și