Oamenii de știință descoperă dovezi ale unui tip rar de operație pe creier, de acum 3.500 de ani, efectuată pe doi frați

• Au fost găsite cele mai vechi dovezi ale unui tip rar de operație pe creier, datând din secolul al XV-lea î.Hr.
• În prezent, medicii efectuează o procedură similară, cunoscută sub numele de craniotomie, pentru a trata tumori sau cheaguri de sânge sau pentru a îndepărta corpuri străine, cum ar fi gloanțele.
• Analiza oaselor sugerează că ambii frați sufereau de o formă de boală cronică.

Au fost găsite cele mai vechi dovezi ale unui tip rar de operație pe creier, datând din secolul al XV-lea î.Hr. Oamenii de știință au examinat rămășițele a două persoane – despre care se crede că sunt frați – îngropate într-un mormânt din situl arheologic Tel Megiddo, un parc național.

Unul dintre cranii are o gaură pătrată în osul frontal, puțin mai mare de un centimetru pătrat, unde o bucată a fost îndepărtată chirurgical ca parte a unei proceduri medicale antice cunoscute sub numele de trepanație. Deși se crede că această procedură există de mii de ani, experții au declarat că acest tip de intervenție este cel mai timpuriu exemplu de acest fel care a fost găsit în Orientul Apropiat antic – care acoperă Asia de Vest, Europa de Sud-Est și Africa de Nord.

În prezent, medicii efectuează o procedură similară, cunoscută sub numele de craniotomie, pentru a trata tumori sau cheaguri de sânge sau pentru a îndepărta corpuri străine, cum ar fi gloanțele.

Rachel Kalisher, doctorandă la Institutul Joukowsky pentru Arheologie și Lumea Antică de la Universitatea Brown din SUA, a declarat: „Avem dovezi că trepanația a fost acest tip de operație universală și răspândită timp de mii de ani. Dar în Orientul Apropiat, nu o vedem atât de des – există doar zece exemple în întreaga regiune”.

Oamenii de știință cred că unul dintre frați a fost supus unui tip specific de operație craniană numită trepanație cu crestături unghiulare. Procedura implică sculptarea a patru linii care se intersectează în craniu și folosirea unei pârghii pentru a crea o gaură pătrată. Experții cred că acest tip de tratament medical era rar în regiune și era accesibil doar elitei.

Analiza oaselor sugerează că ambii frați sufereau de o formă de boală cronică. Kalisher a declarat: „Acești frați trăiau în mod evident cu niște circumstanțe patologice destul de intense care, în această perioadă, ar fi fost greu de suportat fără bogăție și statut”.

Ea a spus că, dacă trepanația cu crestături unghiulare a fost menită să îl țină pe frate în viață, nu a reușit, deoarece acesta a murit la câteva zile, ore sau poate chiar minute după operație. Kalisher a spus: „Trebuie să te afli într-o situație destul de dificilă pentru a avea o gaură în cap. Sunt interesată de ceea ce putem învăța dacă ne uităm în literatura științifică la fiecare exemplu de trepanație din antichitate, comparând și contrastând circumstanțele fiecărei persoane care a suferit această operație. În antichitate, exista mult mai multă toleranță și mult mai multă grijă decât ar putea crede lumea. Avem dovezi, literalmente de pe vremea neanderthalienilor, că oamenii și-au acordat îngrijire unii altora, chiar și în circumstanțe dificile. Nu încerc să spun că totul a fost ca la carte – existau diviziuni bazate pe gen și clasă. Dar, în trecut, oamenii erau totuși oameni.”

Cercetătorii cred că frații din clasa superioară au trăit în Megiddo în jurul secolului al XV-lea. Posibil chiar din regalitatea însăși. Mormintele lor au fost găsite împodobite cu alimente și ceramică de înaltă calitate, asemănătoare altor morminte de rang înalt din apropiere.

Se crede că unul dintre frați ar fi murit în adolescență sau la începutul vârstei de 20 de ani, iar celălalt între 20 și 40 de ani, ambii probabil cu o formă de boală infecțioasă. Cercetătorii au scris în revista Plos One: „Printre multiplele constatări ale studiului, dorim să evidențiem tipul special de trepanație craniană, cea mai timpurie de acest fel din regiune. Această procedură neobișnuită a fost efectuată pe un individ de elită”.