Secretul longevității: Iată ce au în comun majoritatea centenarilor

• Există o componentă genetică în depășirea vârstei de 100 de ani. S. Jay Olshansky, profesor de sănătate publică la Universitatea din Illinois (SUA).
• Există mulți factori pe care o persoană îi poate adopta pentru a-și prelungi viața și sănătatea: numărul de ani sănătoși trăiți.
• Mai mulți experți în îmbătrânire explică pentru Daily Mail ce factori sunt comuni în viața centenarilor sănătoși.

Speranța de viață a oamenilor, în ciuda unor evenimente de calibrul pandemiei de coronavirus, este în creștere, iar acest lucru se reflectă, printre altele, în numărul centenarilor.
În 2015, în lume trăiau peste 450.000 de centenari, de peste patru ori mai mulți decât în 1990, relatează Daily Mail. Și se așteaptă ca această creștere să se accelereze, rapoartele sugerând că vor exista 3,7 milioane de centenari la nivel mondial până în 2050.

În mod clar, există o componentă genetică în depășirea vârstei de 100 de ani. S. Jay Olshansky, profesor de sănătate publică la Universitatea din Illinois (SUA), spune: „Există o limită superioară a longevității umane – nu poți trăi o viață lungă fără să câștigi la loteria genetică.”

Dar există mulți factori pe care o persoană îi poate adopta pentru a-și prelungi viața și sănătatea: numărul de ani sănătoși trăiți. Mai mulți experți în îmbătrânire explică pentru Daily Mail ce factori sunt comuni în viața centenarilor sănătoși.

A face parte dintr-o comunitate

Experții în îmbătrânire specializați în comportamentele centenarilor s-au concentrat asupra așa-numitelor Zone Albastre, zone ale lumii în care oamenii trăiesc mai mult timp, ajungând în mod constant la vârsta de 100 de ani. Exemple de astfel de Zone Albastre sunt Sardinia (Italia), Okinawa (Japonia), Ikaria (Grecia), orașul Loma Linda (California, SUA) sau Peninsula Nicoya (Costa Rica).

Centenarii din aceste comunități mențin relații interpersonale puternice, sunt apropiați de familiile lor și simt că pot avea încredere în vecinii lor.
Sardinienii sunt întotdeauna apropiați de familie, în timp ce în Okinawa, termenul „moais” este adesea folosit pentru a se referi la grupuri de cinci prieteni care sunt dedicați pe viață.

„Conexiunea socială are un impact mai mare asupra sănătății și longevității decât lucruri precum diversele boli pe care încercăm să le tratăm și să le controlăm: hipertensiunea, diabetul, fumatul sau obezitatea și așa mai departe”, spune Dr. Dilip Jeste de la Facultatea de Medicină a Universității California San Diego.

A avea un scop

A avea un motiv pentru a fi: costaricanii îl numesc „plan de viață”, în timp ce okinawienii îl numesc ikigai. În Sardinia, persoanele în vârstă își asumă adesea rolul de îngrijitori de copii. Toți oamenii din Zonele Albastre au acest lucru în comun. Ei trăiesc vieți cu intenții și scopuri.

Un studiu realizat în 2008 pe un eșantion de peste 43.000 de japonezi a constatat că lipsa ikigai este legată de un risc cu 60% mai mare de a muri din cauza bolilor cardiovasculare.

Ce au în comun majoritatea centenarilor: să fii spiritual (nu neapărat religios)

În Zonele Albastre, centenarii se angajează în practici spirituale care, potrivit experților, le conferă un sentiment de înrădăcinare și de apartenență. Spiritualitatea nu este sinonimă cu religia organizată, avertizează Dr. Jeste. Spiritualitatea poate veni sub forma comuniunii cu natura sau a îndeplinirii unor acte de altruism.

„Un ateu poate fi totuși spiritual, în sensul că el crede că există ceva mai presus, ceva ce nu putem vedea, auzi sau simți”, spune medicul californian. Cu toate acestea, s-a dovedit că apartenența la o biserică creează un puternic sentiment de comunitate, un factor dovedit în viața între sute de persoane. În comunitatea din Loma Linda trăiesc 21.000 de persoane care sunt predominant adventiști de ziua a șaptea, o religie care îndeamnă la un stil de viață sănătos și la acte de slujire.

În 2009, cercetătorii din Loma Linda și Austin, Texas, au descoperit că, credința a fost cea care le-a determinat obiceiurile sănătoase și bunăstarea emoțională. Aceștia erau implicați cu membrii comunității lor și activi din punct de vedere fizic. De asemenea, îi ajuta și faptul că se abțineau de la alcool.

Gestionarea stresului

Centenarii sănătoși își mențin adesea un nivel scăzut de stres printr-o varietate de practici, inclusiv prin existența unui sistem de sprijin puternic și prin multe sieste în timpul zilei. Nu este niciun secret că un astfel de stres cronic provoacă o uzură treptată a organismului. S-a demonstrat că stresul cronic crește riscul de demență, anxietate, insomnie, tensiune arterială ridicată și chiar un sistem imunitar slăbit.

O practică deosebit de utilă și care sfidează vârsta se numește coping proactiv, o strategie orientată spre viitor, care presupune pregătirea pentru succes prin anticiparea potențialilor factori de stres și acțiunea în avans pentru a-i preveni sau pentru a le atenua impactul. A avea o perspectivă realistă asupra factorilor de stres din viață și a modului în care răspund oamenii este la fel de important. Una dintre chei este aceea de a nu face munți din cârtițe.

Citește și

• STUDIU. Doar o noapte fără somn îmbătrânește creierul cu până la doi ani
• O viață remarcabilă se încheie: Cea mai bătrână persoană din lume a murit la o vârstă impresionantă
• Dieteticienii avertizează: 5 obiceiuri de consum al băuturilor care te îmbătrânesc mai repede