- Potrivit NASA, pietrele la rinichi au fost problemele raportate de peste 30 de ori de către astronauţi la întoarcerea pe Pământ.
- Acum, cercetătorii încep să desluşească de ce călătoria în spaţiu este legată de această afecţiune dureroasă.
- „În prezent, având în vedere prevalenţa bolii pietrelor la rinichi, înţelegerea modului în care se formează majoritatea pietrelor este surprinzător de slabă. Sperăm că acest [proiect] va contribui la înţelegerea proceselor implicate în formarea pietrelor la rinichi”, a spus un cercetător.
„Durerea pe care o ai când treci printr-o piatră la rinichi este cea mai mare durere pe care o poţi experimenta„, a declarat Dr. Stephen Walsh, conferenţiar principal clinic în medicina experimentală şi consultant onorific în nefrologie la University College London, care este implicat în cercetare.
„Există un cosmonaut care a făcut colică renală [când o piatră se blochează în tractul urinar] pe orbită şi aproape că a trebuit să îl scoată de pe orbită din cauza pietrei la rinichi”. Se ştie deja că petrecerea timpului în microgravitaţie este legată de o scădere a densităţii osoase: această pierdere de calciu în sânge oferă o posibilă explicaţie pentru acumularea de pietre la rinichi bogate în minerale la astronauţi, deshidratarea fiind o altă cauză potenţială. Cu toate acestea, proiectul îşi propune să aprofundeze aceste mecanisme.
Echipa analizează rinichii a 10 şoareci care s-au aflat pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS) la sfârşitul anului 2020, înainte de a fi coborâţi la bord, şi rinichii a 20 de şoareci care au fost expuşi la radiaţii cosmice galactice în laboratoare de pe Pământ. Ei au comparat aceşti rinichi cu cei ai şoarecilor de control. Deşi cercetarea nu a fost încă publicată, echipa spune că are primele indicii că radiaţiile cosmice galactice, care includ radiaţii gamma, precum şi particule de înaltă energie, pot provoca deteriorarea ADN-ului în rinichi, precum şi afectarea transportului şi metabolismului grăsimilor.
Cercetătorii au spus că există chiar şi unele semne de modificări ale proteinelor din jurul celulelor rinichilor, ceea ce ar putea indica fie adaptarea, fie deteriorarea organelor. În plus, şoarecii expuşi la radiaţiile cosmice galactice aveau niveluri mai scăzute de proteine implicate în transportul ionilor, cum ar fi cele de sodiu, calciu şi fosfat. Descoperirile sugerează, de asemenea, deteriorarea centralelor energetice ale celulelor – mitocondriile.
Acest lucru este problematic, deoarece o componentă cheie a rinichiului, celulele tubulare proximale, se bazează în întregime pe energia pe care acestea o produc.
„Atunci când celulele tubulare proximale cedează, se produce insuficienţa renală”, a spus Walsh. „S-ar putea să reuşeşti să ajungi pe Marte, dar recomandăm dializa la întoarcere”, a adăugat el.
O colecţie similară de rezultate a fost găsită pentru şoarecii care au petrecut timp la bordul ISS. „Pentru mine, acest lucru este surprinzător”, a declarat Dr. Keith Siew, cercetător şi specialist în probleme renale la UCL, deoarece a spus că şoarecii expuşi la radiaţii în laborator au primit o doză echivalentă cu o călătorie de un an şi jumătate pe Marte; cei care au călătorit în spaţiu au fost la bordul ISS doar o lună.
Siew a declarat că echipa crede că este posibil ca mediul de microgravitaţie să amplifice impactul radiaţiilor, deşi sunt necesare lucrări suplimentare pentru a explora acest lucru. Siew a adăugat că studiul s-ar putea dovedi util nu numai pentru astronauţi.
„Observăm o creştere de la an la an a numărului de pietre la rinichi apărute la venirea pe Pământ„, a spus el, adăugând că îmbunătăţirea modalităţilor de identificare a modului şi a motivelor de formare a pietrelor la rinichi, de contracarare a formării lor sau de tratare a acestora ar putea aduce beneficii. În plus, înţelegerea efectelor radiaţiilor asupra astronauţilor ar putea deschide noi căi pentru conservarea ţesuturilor sănătoase la pacienţii de pe Pământ care sunt supuşi radioterapiei.
Profesorul Ben Turney, chirurg urolog consultant la Oxford University hospitals NHS trust, care nu este implicat în această lucrare, a salutat proiectul. „În prezent, având în vedere prevalenţa bolii pietrelor la rinichi, înţelegerea modului în care se formează majoritatea pietrelor este surprinzător de slabă. Sperăm că acest [proiect] va contribui la înţelegerea proceselor implicate în formarea pietrelor la rinichi”, a spus el.