Agenția Spațială Europeană a anunțat că sonda sa, Gaia, a detectat mii de cutremure stelare

• Aceasta este cea de-a treia publicare majoră de date ale misiunii, lansată în 2013, și include noi detalii care cataloghează aspecte precum compoziția chimică, temperatura, viteza și viteza radială cuplate cu mișcări 3D.
• Primele două versiuni de date au venit în 2016 și 2018 și conțineau informații precum poziția stelelor, locația lor pe cer și mișcările lor, printre alte date.
• Astfel de date sunt cruciale pentru astronomi în modelarea modului în care s-a format și s-a modificat Calea Lactee de-a lungul timpului.

Agenția Spațială Europeană a anunțat luni că sonda sa Gaia a observat mii de cutremure stelare și așa-numitul „ADN stelar” în cadrul studiului său asupra Căii Lactee.

Aceasta este cea de-a treia publicare majoră de date ale misiunii, lansată în 2013, și include noi detalii care cataloghează aspecte precum compoziția chimică, temperatura, viteza și viteza radială cuplate cu mișcări 3D.

Primele două versiuni de date au venit în 2016 și 2018 și conțineau informații precum poziția stelelor, locația lor pe cer și mișcările lor, printre alte date, potrivit UPI.

„Noutatea acestui set de date este cel mai mare catalog de până acum de stele binare, mii de obiecte din Sistemul Solar, cum ar fi asteroizi și sateliți ai planetelor, precum și milioane de galaxii și quasari din afara Căii Lactee”, a precizat ESA într-un comunicat.

Directorul general al ESA, Josef Aschbacher, a precizat că această versiune include date de la 1,8 miliarde de stele din Calea Lactee. Astfel de date sunt cruciale pentru astronomi în modelarea modului în care s-a format și s-a modificat Calea Lactee de-a lungul timpului.

Agenția spațială a precizat că o descoperire „surprinzătoare” din ultima versiune a fost că Gaia, deși nu a fost construită pentru a face acest lucru, a fost capabilă să detecteze cutremurele stelare.

Cutremurele stelare, mișcări minuscule la suprafața stelelor care le schimbă forma, sunt mai greu de observat decât oscilațiile radiale, care pot face ca stelele să se umfle și să se micșoreze, care au fost detectate anterior de Gaia și care sunt „mai mult ca niște tsunami la scară mare”.

„Cutremurele stelare ne învață multe despre stele, în special despre mecanismele lor interne”, a declarat Conny Aerts, colaborator al Gaia, de la Katholieke Universiteit Leuven din Belgia. Ea a adăugat că Gaia deschide o „mină de aur” pentru domeniul asteroseismologiei stelelor masive.

De asemenea, Gaia a reușit să observe stele care probabil au provenit din alte galaxii, pe baza compoziției lor chimice, precum și o diversitate în ceea ce privește compoziția stelelor formate în Calea Lactee.

Gaia, o misiune de cercetare continuă

„Această diversitate este extrem de importantă, deoarece ne spune povestea formării galaxiei noastre. Ea dezvăluie procesele de migrație în interiorul galaxiei noastre și de acreție din galaxiile externe”, a declarat Alejandra Recio-Blanco de la Observatoire de la Côte d’Azur din Franța, care este membră a colaborării Gaia.

„De asemenea, arată în mod clar că Soarele nostru, și noi, aparținem cu toții unui sistem în continuă schimbare, format datorită asamblării de stele și gaze de diferite origini.”

Datele publicate luni includ, de asemenea, un studiu fotometric al galaxiei Andromeda și „cel mai precis studiu al asteroizilor, care combină compoziția acestora cu orbitele lor”.

Gaia este capabilă să facă astfel de descoperiri deoarece sonda este dotată cu o cameră de un miliard de pixeli, precum și cu peste 100 de senzori electronici și datorită naturii misiunii sale.

„Spre deosebire de alte misiuni care vizează obiecte specifice, Gaia este o misiune de cercetare. Acest lucru înseamnă că, în timp ce supraveghează de mai multe ori întregul cer cu miliarde de stele, Gaia este obligată să facă descoperiri pe care alte misiuni mai dedicate le-ar rata”, a declarat Timo Prusti, cercetător de proiect pentru Gaia la ESA.

„Acesta este unul dintre punctele sale forte și abia așteptăm ca comunitatea astronomică să se scufunde în noile noastre date pentru a afla chiar mai multe despre galaxia noastră și împrejurimile sale decât ne-am fi putut imagina.”

Odată cu publicarea datelor, ESA a publicat, de asemenea, aproximativ 50 de lucrări științifice, dintre care nouă sunt „dedicate în mod special demonstrării marelui potențial” al noilor date.