Specialiștii dezvăluie secretul mumificării în Egiptul Antic. Ce substanțe chimice erau folosite pentru îmbălsămarea mumiilor egiptene

• Vase etichetate vechi de 2.500 de ani, au scos la iveală extracte de plante și animale folosite la prepararea mumiilor egiptene antice.
• Amestecurile complexe de rășini botanice și alte substanțe provenind din plante care cresc până în Asia de Sud-Est.
• Pentru a identifica conținutul specific al vaselor, o echipă egipteano-germană a analizat amestecurile cu ajutorul unei tehnici numite cromatografie în fază gazoasă-spectrometrie de masă.

Vase etichetate, care au fost descoperite într-un atelier de îmbălsămare vechi de 2.500 de ani, au scos la iveală extracte de plante și animale folosite la prepararea mumiilor egiptene antice – inclusiv ingrediente care proveneau de la sute și chiar mii de kilometri distanță. Analiza chimică a conținutului vaselor a identificat amestecuri complexe de rășini botanice și alte substanțe, unele dintre ele provenind din plante care cresc până în Asia de Sud-Est. Descoperirea a fost raportată într-un articol publicat la 1 februarie în revista Nature1.

Anterior, informațiile despre procesul de îmbălsămare proveneau din două surse principale: textele istorice și analizele chimice ale mumiilor în sine. Dar corelarea acestor informații s-a dovedit a fi dificilă, spune Salima Ikram, arheolog și specialist în mumii la Universitatea Americană din Cairo. „S-ar putea să ai numele a ceva, dar nu știi ce naiba este, cu excepția hieroglifelor care sugerează că este un ulei sau o rășină”.

Acest lucru s-a schimbat acum datorită unui atelier subteran de îmbălsămare descoperit în 2016 la Saqqara, un cimitir egiptean antic, folosit din 2900 î.Hr. sau mai devreme. Situl include, de asemenea, camere funerare și este probabil ca membrii de elită ai societății să fi fost înmormântați acolo, spun autorii. În interiorul atelierului din Saqqara, care datează din 664-525 î.Hr. arheologii au descoperit zeci de vase ceramice folosite în procesul de îmbălsămare, multe dintre ele etichetate cu ingredientele pe care le conțin și utilizarea lor. „Este pentru prima dată când se găsesc borcane cu etichete ale conținutului”, spune Ikram.

Pentru a identifica conținutul specific al vaselor, o echipă egipteano-germană a analizat amestecurile cu ajutorul unei tehnici numite cromatografie în fază gazoasă-spectrometrie de masă, într-un laborator al Centrului Național de Cercetare din Giza, Egipt. Acest lucru a arătat că vasele conțineau substanțe legate anterior de mumificare, inclusiv extracte din tufișuri de ienupăr, chiparos și cedru, care cresc în estul regiunii mediteraneene. Echipa a găsit, de asemenea, bitum din Marea Moartă, împreună cu grăsimi animale și ceară de albine, probabil de origine locală.

Dar cercetătorii au identificat și două ingrediente surprinzătoare: o rășină numită elemi, care provine din copacii Canarium care cresc în pădurile tropicale din Asia și Africa, și o alta numită dammar, care provine din copacii Shorea care se găsesc în pădurile tropicale din sudul Indiei, Sri Lanka și Asia de sud-est.

„Egiptul era sărac în resurse în ceea ce privește multe substanțe rășinoase, așa că multe dintre ele au fost procurate sau comercializate de pe tărâmuri îndepărtate”, spune Carl Heron, cercetător arheolog la British Museum din Londra.

Ingrediente importate

Rețelele comerciale antice conectau India și Asia de sud-est cu regiunea mediteraneană. Dar nu este clar dacă îmbălsămătorii egipteni au căutat aceste ingrediente specifice sau le-au găsit prin încercări și erori, spune Ikram. „Absolut uimitor”, spune ea. „Cine s-ar fi gândit că ei obțineau lucruri care ar putea veni din India?”.

Autorii spun că îmbălsămătorii egipteni antici aveau o înțelegere sofisticată a proprietăților materiilor prime. Oalele conțineau amestecuri complexe de ingrediente care, în unele cazuri, fuseseră încălzite sau distilate cu grijă. Multe dintre rășini aveau proprietăți antimicrobiene – pe un bol care conținea elemi și grăsime animală era inscripționat „pentru a-i face mirosul plăcut” – sau caracteristici care favorizau conservarea.

„Cunoștințele lor despre aceste substanțe erau incredibile”, spune coautorul studiului, Maxime Rageot, arheolog biomolecular la Universitatea din Tübingen, Germania.

Studiile chimice ale mumiilor sugerează că rețetele de îmbălsămare au devenit mai complexe de-a lungul timpului, notează Rageot. Însă o întrebare deschisă este cum au dezvoltat egiptenii antici procedurile și rețetele specifice de îmbălsămare – și de ce au ales anumite ingrediente în detrimentul altora, a declarat coautorul studiului Mahmoud Bahgat, biochimist la Centrul Național de Cercetare din Egipt din Cairo, în cadrul unei conferințe de presă. „Trebuie să fim la fel de inteligenți ca ei pentru a descoperi intențiile”.