- Cercetătorii au descoperit că balenele cu dinți creează cele mai puternice sunete din regnul animal – și se pare că totul se află în nas.
- Animalele creează sunete puternice de pocnituri pentru ecolocație.
- Oamenii de știință spun că sunetul este creat de un sistem acționat de aer în nas, similar cu cutia vocală la oameni.
Întotdeauna a fost un mister cum delfinii, marsuinii, balenele ucigașe, cașaloții și alte balene cu dinți produc o serie de sunete – până acum. Cercetătorii au descoperit că totul se află în nasul acestora.
Animalele creează sunete puternice de pocnituri pentru ecolocație – procesul de localizare a prăzii prin intermediul undelor sonore – și, de asemenea, impulsuri de izbucnire mai blânde și fluierături pentru comunicare.
Oamenii de știință spun că sunetul este creat de un sistem acționat de aer în nas, similar cu cutia vocală la oameni.
Studiul, care a fost publicat în revista Science, a dezvăluit, de asemenea, că această explozie de sunet alimentată de aer este o modalitate prin care balenele cu dinți pot localiza hrana în apele adânci. Peter Madsen, profesor de fiziologie senzorială și expert în biologia balenelor la Universitatea Aarhus din Danemarca, a declarat: „Balenele cu dinți cu ecolocație produc cele mai puternice sunete din regnul animal prin forțarea aerului sub presiune ridicată pe lângă structurile numite buze fonice din nas”.
Profesorul Madsen a spus că buzele fonice se deschid timp de aproximativ o milisecundă și când „se lovesc la loc creează o vibrație a țesutului care formează un clic foarte puternic în apa din fața balenei, folosit pentru a ecoloca prada până la peste 1.000 de metri adâncime”.
Buzele fonice sunt alcătuite din țesut conjunctiv și grăsime. Studiul a relevat că sunetele produse funcționau în diferite registre vocale, la fel ca vocea umană.
Oamenii de știință au spus că era vorba de un registru de frison pentru clicuri, un registru toracic pentru impulsuri în rafală și un registru de falsetto pentru fluierături.
În cazul oamenilor, registrul fry reprezintă tonurile cele mai joase, registrul toracic reprezintă vocea normală de vorbire, iar registrul falsetto se află la o frecvență mai înaltă. Se spune că sunetele sunt create „prin același mecanism, și anume prin oscilații autoîntreținute induse de fluxul de aer”, a declarat co-liderul studiului, Coen Elemans, profesor de bioacustică la Universitatea din Danemarca de Sud.