STUDIU. Evoluția orgasmului feminin. De la isterie la instrument de selecție a partenerului

• În timp ce orgasmul masculin este necesar pentru reproducerea sexuală, orgasmul feminin nu este necesar. Astfel, unii cercetători au susținut că este puțin probabil ca orgasmul feminin să fie o adaptare, ci mai degrabă un produs secundar evolutiv al orgasmului masculin.
• Ipoteza alegerii partenerului în ceea ce privește orgasmul feminin presupune că acesta ”funcționează pentru a selecta masculii”. Selectarea partenerilor buni pe termen lung ar putea avea loc prin diverse mecanisme.
• În această lucrare, Nebl și colegii săi au testat trei predicții care decurg din aceste două ipoteze, atât în contextul relațiilor pe termen scurt, cât și în cel al relațiilor pe termen lung.

Vreme îndelungată, corpul feminin a fost înțeles greșit, iar orgasmul a fost diagnosticat ca „isterie”, Hipocrate fiind primul care a folosit acest termen atribuit doar femeilor și pus pe seama unui „pântec rătăcitor”.

Secole mai tâziu, orgasmul feminin nu mai este considerat subiect tabuu, ba mai mult, potrivit unui nou studiu publicat în Evolutionary Psychology, acesta poate fi un mijloc de selectare a partenerilor pentru relații angajate pe termen lung.

În timp ce orgasmul masculin este necesar pentru reproducerea sexuală, orgasmul feminin nu este necesar. Astfel, unii cercetători au susținut că este puțin probabil ca orgasmul feminin să fie o adaptare, ci mai degrabă un produs secundar evolutiv al orgasmului masculin. Alții au pus accentul pe beneficiile adaptative ale orgasmului feminin.

„Variabilitatea incredibilă a orgasmului pe care o observăm în rândul femeilor pune o întrebare evolutivă foarte interesantă. Există încă destul de multe dezacorduri cu privire la faptul dacă are o funcție de adaptare și care ar putea fi această funcție”, a declarat Patrick J. Nebl, profesor asistent în cadrul departamentului de psihologie de la Universitatea Elmhurst.

„Unul dintre principalele mele interese este explorarea întrebărilor evoluționiste prin încercarea de a înțelege mecanismele apropiate, în acest caz, modul în care orgasmul feminin ar putea promova satisfacția relațională”.

Orgasmul feminin determină valoare unui bărbat ca partener

Ipoteza alegerii partenerului în ceea ce privește orgasmul feminin presupune că acesta ”funcționează pentru a selecta masculii”. Selectarea partenerilor buni pe termen lung ar putea avea loc prin diverse mecanisme.

Ipoteza „domnului potrivit” sugerează că orgasmul feminin servește ca un semnal al valorii unui bărbat ca partener pe termen lung. De exemplu, frecvența orgasmului feminin a fost asociată cu venitul familiei partenerului, încrederea în sine și atractivitatea.

Ipoteza legăturii de pereche pe termen lung avansează că orgasmul feminin funcționează pentru a promova angajamentul față de o relație prin încurajarea legăturii emoționale și a atașamentului. În timpul actului sexual și al orgasmului se eliberează cantități mari de oxitocină – un hormon implicat în legătura emoțională -.

Contextul împerecherii pe termen scurt vs. pe termen lung este important de luat în considerare, având în vedere că „orgasmul feminin poate să fi evoluat pentru a ajuta femelele să rezolve o problemă de adaptare care este unică pentru împerecherea pe termen scurt, una care este unică pentru împerecherea pe termen lung sau pentru că a ajutat femelele să rezolve probleme de adaptare atât în contextul împerecherii pe termen scurt, cât și în cel al împerecherii pe termen lung”, scriu autorii.

Cum a decurs studiul

În această lucrare, Nebl și colegii săi au testat trei predicții care decurg din aceste două ipoteze, atât în contextul relațiilor pe termen scurt, cât și în cel al relațiilor pe termen lung.

Studiul a inclus un total de 175 de studente heterosexuale, de sex feminin, de la Bowling Green State University, cu o vârstă medie de 19 ani. Participanții au fost repartizați aleatoriu într-una dintre cele șase condiții, manipulând contextul relației (pe termen scurt vs. pe termen lung) și frecvența orgasmului (niciodată vs. ocazional vs. aproape întotdeauna).

Participanții au citit un scenariu ipotetic care descria relația lor cu un bărbat pe nume Michael. Condiția pe termen scurt descria o relație de o lună, în timp ce condiția pe termen lung se referea la o relație de un an. După câteva detalii generale despre relație (cum ar fi locul în care s-au cunoscut), participanții au citit apoi despre natura sexuală a relației lor (de exemplu, „În relația ta cu Michael, [niciodată / ocazional / aproape întotdeauna] experimentezi un orgasm”).

În continuare, participanții au răspuns la întrebări referitoare la satisfacția și angajamentul în relație și la probabilitatea percepută de a rămâne în relație sau de a o încheia. Acești itemi au fost utilizați pentru a crea o variabilă dependentă secundară care evaluează durata preconizată a relației.

Cercetătorii au luat în considerare diverși mediatori, inclusiv percepțiile privind angajamentul partenerului masculin și satisfacția relației.

Astfel, ei au inclus întrebări care evaluează aceste variabile (de exemplu, „Cât de mult crezi că Michael ține la tine?”, „Cât de pasională este relația ta cu Michael?”). Participanții au răspuns, de asemenea, la itemi care examinau orientarea lor spre împerechere pe termen scurt și pe termen lung, precum și experiența personală cu orgasmul (de exemplu, ușurința/dificultatea de a experimenta orgasmul).

Orgasmul feminin a fost asociat cu durata relației

Cercetătorii au constatat că orgasmul feminin a fost asociat cu o satisfacție mai mare a relației și o durată mai lungă a relației preconizate, atât în contexte de relații pe termen scurt, cât și pe termen lung. Percepția femeilor cu privire la angajamentul partenerului lor nu a explicat asocierea dintre frecvența orgasmului și satisfacția relațională sau durata preconizată a relației.

În cele din urmă, dragostea femeilor pentru partenerul lor a explicat pe deplin relația dintre frecvența orgasmului și atât satisfacția relațională, cât și durata preconizată a relației. În general, autorii ”au găsit sprijin pentru ipoteza alegerii partenerului în ceea ce privește orgasmul feminin”, scriind că „medierea diferențială indică faptul că această ipoteză funcționează prin promovarea legăturilor de pereche pe termen lung, mai degrabă decât prin semnalizarea grijii și a angajamentului partenerului masculin”.

„Orgasmul este foarte variabil între femei, iar multe femei se luptă cu dificultatea sau incapacitatea de a atinge orgasmul. Lupta cu satisfacția sexuală afectează satisfacția relațională – și satisfacția generală – și poate fi angoasantă, ducând chiar la autoblamare”, a declarat Nebl pentru PsyPost.

El notează: „Este foarte ușor să vezi un studiu și să încerci să tragi concluzii ferme, dar este important să ne amintim că nu ajungem la un consens științific până când nu avem o convergență de dovezi. Acest studiu este conceput pentru a contribui cu o dovadă unică la ansamblul de cercetări care există deja. Cu toate acestea, mai avem încă de lucru pentru a înțelege mecanismele apropiate prin care orgasmul ar putea funcționa ca o adaptare pentru femele și pentru a replica rezultatele pe care le avem deja”.

În ceea ce privește limitările studiului, Nebl a explicat: „Cred că este important să privim acest studiu în contextul corpului de cercetări care există deja. Utilizarea scenariilor fictive pe care le-am folosit în acest studiu nu are o anumită validitate în lumea reală, dar scopul acestei cercetări a fost de a contribui cu o dovadă unică în domeniu. Cu siguranță nu cred că acest studiu „dovedește” ceva, ci mai degrabă ajută la adăugarea de dovezi că orgasmul ar putea funcționa ca un instrument de selecție a partenerului care promovează legătura dintre perechi”.

Studiul, „The Effect of Female Orgasm Frequency on Female Mate Selection: A Test of Two Hypotheses„, a fost scris de Patrick J. Nebl și Anne K. Gordon.