STUDIU. Mersul tău poate fi un semn timpuriu al apariției demenței

• Cercetările care au avut ca subiecți persoanele în vârstă au constatat că un mers lent poate fi un semn timpuriu al decilinului cognitiv.
• Potrivit studiilor, acest lucru se poate datora contracției hipocampusului drept, care este partea din creier asociată cu memoria.
• Cu toate acestea, „disfuncția mersului nu a fost considerată o caracteristică clinică timpurie la pacienții cu boala Alzheimer”.

Un mers mai lent pe măsura ce îmbătrânești a fost întotdeauna considerat un semn de avertizare al fragilității persoanelor vârstnice. Însă, cercetări ulterioare, care au avut ca subiecți persoanele în vârstă, au constatat că un mers lent poate fi un semn timpuriu al decilinului cognitiv.

Potrivit studiilor, acest lucru se poate datora contracției hipocampusului drept, care este partea din creier asociată cu memoria.

Dar nu toate semnele unui declin cognitiv prezic o demență ulterioară – doar 10 până la 20% dintre persoanele cu vârsta de 65 de ani sau mai mult cu deficiență cognitivă ușoară (MCI) dezvoltă demență în următorul an, potrivit Institutului Național pentru Îmbătrânire.

„În multe cazuri, simptomele MCI pot rămâne aceleași sau chiar se pot îmbunătăți”, afirmă Institutul.

Acum, un nou studiu amplu, realizat pe aproape 17.000 de adulți cu vârsta de peste 65 de ani, constată că persoanele care merg cu aproximativ 5% mai încet în fiecare an, prezentând în același timp semne de procesare mintală mai lente, au fost cele mai susceptibile de a dezvolta demență.

„Aceste rezultate evidențiază importanța mersului în evaluarea riscului demenței”

„Aceste rezultate evidențiază importanța mersului în evaluarea riscului de demență”, a scris autorul Taya Collyer, cercetător la Peninsula Clinical School din cadrul Universității Monash din Victoria, Australia.

Noul studiu a urmărit un grup de americani de peste 65 de ani și australieni de peste 70 de ani timp de șapte ani.

O dată la doi ani, persoanele din studiu au fost rugate să facă teste cognitive care au măsurat declinul cognitiv general, memoria, viteza de procesare și fluența verbală. Iar de două ori la fiecare doi ani, subiecții au fost rugați să meargă câte trei metri. Cele două rezultate au fost apoi combinate pentru a determina mersul tipic al persoanei.

La finalul studiului, cercetătorii au descoperit că cel mai mare risc de demență a fost pentru persoanele care nu numai că mergeau mai lent, dar prezentau și unele semne de declin cognitiv, a declarat Dr. Joe Verghese, profesor de geriatrie și neurologie la Albert Einstein College of Medicine din Bronx, New York, care nu a fost implicat în studiu.

„Mai mult, aceste persoane (persoane cu declin dublu) au avut un risc mai mare de demență comparativ cu cele care au prezentat doar una din simptome (fie mersul, fie doar declin cognitiv)”, a scris Verghese într-un editorial publicat marți în revista JAMA.

O asociere dublă între viteza de mers și declinul memoriei este predictivă pentru demența ulterioară, a constatat o analiză din 2020 asupra a aproape 9.000 de adulți americani.

Cu toate acestea, în ciuda constatărilor, „disfuncția mersului nu a fost considerată o caracteristică clinică timpurie la pacienții cu boala Alzheimer”, a scris Verghese.

Există activități pe care le putem face pe măsură ce îmbătrânim pentru a inversa declinul creierului

Studiile au descoperit că exercițiile aerobice cresc dimensiunea hipocampusului, sporind unele aspecte ale memoriei.

Îngropat adânc în lobul temporal al creierului, hipocampusul este un organ responsabil pentru învățare, consolidarea amintirilor și orientarea în spațiu.

Antrenamentele cu exerciții aerobice au crescut volumul hipocampusului drept cu 2%, inversând astfel pierderea legată de vârstă a organului cu unul până la doi ani, potrivit unui studiu clinic din 2011. În comparație, persoanele care au făcut doar exerciții de întindere au avut o scădere de aproximativ 1,43% în aceeași perioadă de timp.

Tipurile de exerciții aerobice pot include mersul pe jos în pas alert, înotul, alergatul, mersul pe bicicletă, dansul sau chiar exercițiile fizice în sălile de sport.

Studiul a fost publicat marți în revista „JAMA Network Open”.