Testele IQ ale albinelor i-au surprins pe cercetători: „Albinele sunt cu adevărat foarte inteligente”

• Chittka studiază albinele de 30 de ani şi este considerat unul dintre cei mai mari experţi din lume în ceea ce priveşte sistemele senzoriale şi cogniţia albinelor.
• El crede că albinele au emoţii, pot planifica şi imagina lucruri şi se pot recunoaşte pe ele însele ca entităţi unice, distincte de alte albine.
• În acest experiment, albinele cărora li s-au arătat mai multe imagini monocrome cu feţe umane învaţă că una dintre ele este asociată cu o recompensă de zahăr.

Ştim cu toţii că albinele foarte ocupate sunt bune pentru culturi şi biodiversitate, dar apar dovezi că ele sunt, de asemenea, inteligente, sensibile şi unice.

Chittka studiază albinele de 30 de ani şi este considerat unul dintre cei mai mari experţi din lume în ceea ce priveşte sistemele senzoriale şi cogniţia albinelor. „Avem acum dovezi sugestive că există un anumit nivel de conştientizare la albine, că există o sensibilitate, că au stări asemănătoare emoţiilor”, spune Lars Chittka, profesor de ecologie senzorială şi comportamentală la Universitatea Queen Mary din Londra.

În cea mai recentă carte a sa, „The Mind of a Bee”, care va fi publicată pe 19 iulie, el susţine că albinele au nevoie de protecţia noastră, nu doar pentru că sunt utile pentru polenizarea culturilor şi biodiversitate, ci şi pentru că ar putea fi fiinţe sensibile, iar oamenii au obligaţia etică de a le asigura supravieţuirea, potrivit The Guardian.

„Lucrările noastre şi ale altor laboratoare au arătat că albinele sunt într-adevăr indivizi foarte inteligenţi. Că pot număra, pot recunoaşte imagini ale feţelor umane şi pot învăţa utilizarea unor instrumente simple şi concepte abstracte”.

Albinele simt emoții

El crede că albinele au emoţii, pot planifica şi imagina lucruri şi se pot recunoaşte pe ele însele ca entităţi unice, distincte de alte albine. El trage aceste concluzii în urma experimentelor efectuate în laboratorul său cu albine lucrătoare femele.

„Ori de câte ori o albină reuşeşte ceva corect, ea primeşte o recompensă din zahăr. Aşa le antrenăm, de exemplu, să recunoască feţele umane”.

În acest experiment, albinele cărora li s-au arătat mai multe imagini monocrome cu feţe umane învaţă că una dintre ele este asociată cu o recompensă de zahăr. „Apoi, le dăm să aleagă între diferite feţe şi nicio recompensă şi le întrebăm: pe care o alegeţi acum? Şi, într-adevăr, ele o pot găsi pe cea corectă dintr-o serie de feţe diferite”.

Este nevoie de doar 10-20 de sesiuni de antrenament pentru a deveni „recunoscători de feţe competenţi”, a spus el.

În cadrul experimentului de numărare, albinele au fost antrenate să zboare pe lângă trei repere identice către o sursă de hrană. „După ce au zburat în mod fiabil până acolo, fie am mărit numărul de repere pe aceeaşi distanţă, fie l-am redus”. Atunci când reperele erau mai apropiate, albinele aveau tendinţa de a ateriza mai devreme decât înainte şi viceversa atunci când reperele erau plasate la o distanţă mai mare. „Aşadar, ele foloseau numărul de repere pentru a spune: ah ha, am zburat destul de departe, acesta este un loc bun pentru a ateriza”.

Deoarece reperele erau identice, el a putut fi sigur că albinele nu identificau unul anume atunci când decideau cât de departe să zboare. „Ele chiar puteau obţine soluţia doar numărând reperele”.

Insectele, mai capabile intelectual decât se credea

Albinele erau, de asemenea, capabile să îşi imagineze cum vor arăta sau simţi lucrurile: de exemplu, puteau identifica vizual o sferă pe care anterior o simţeau doar în întuneric şi invers. Şi puteau înţelege concepte abstracte precum „acelaşi” sau „diferit”.

Albinele, a descoperit el, învaţă cel mai bine urmărind cum alte albine îndeplinesc cu succes o sarcină, astfel încât „odată ce antrenezi un singur individ din colonie, abilitatea se răspândeşte rapid la toate albinele”.

Dar atunci când Chittka a antrenat în mod deliberat o „albină demonstrantă” pentru a îndeplini o sarcină într-un mod suboptimal, „albina observatoare” nu se mulţumeşte să imite demonstratorul şi să copieze acţiunea pe care a văzut-o, ci îşi îmbunătăţeşte spontan tehnica pentru a rezolva sarcina mai eficient „fără niciun fel de încercare şi eroare”.

Acest lucru arată nu numai că o albină are „intenţionalitate” sau o conştientizare a rezultatului dezirabil al acţiunilor sale, ci şi că există „o formă de gândire” în capul albinei.

Stresul și anxietatea pot afecta albinele

El a început să se întrebe dacă astfel de creaturi inteligente au sentimente. În cadrul unui experiment, albinele au suferit un atac simulat de păianjen crab atunci când au aterizat pe o floare. După aceea, „întregul lor comportament s-a schimbat. Au devenit, în general, foarte ezitante să aterizeze pe flori şi au inspectat fiecare dintre ele în amănunt înainte de a se decide să aterizeze pe ea”.

Albinele au continuat să manifeste acest comportament anxios la câteva zile după ce au fost atacate şi uneori chiar se comportau „ca şi cum ar fi văzut fantome. Adică, inspectau o floare şi o respingeau chiar dacă vedeau că nu era prezent niciun păianjen”.

Se comportau ca şi cum ar fi avut un fel de tulburare de stres post-traumatic. „Păreau mai nervoase şi arătau aceste efecte psihologice bizare de respingere a unor flori perfect bune, fără nicio ameninţare de prădător asupra lor. După ce inspectau florile, zburau departe. Acest lucru ne-a indicat o stare asemănătoare unei emoţii negative”.

El a răsturnat experimentul şi le-a oferit albinelor un mic răsfăţ în schimb, înainte de a evalua dacă se vor deranja să verifice o floare ambiguă – una despre care fuseseră antrenate să perceapă că ar putea, sau nu, să aterizeze pe ea. „Acea recompensă le-a pus într-o stare de bună dispoziţie şi ar fi acceptat stimulul ambiguu cu mai puţină ezitare”.

Dr. Jonathan Birch conduce un proiect privind senzitivitatea animalelor la London School of Economics: „Părerea mea este că este mai mult decât probabil ca albinele să fie sensibile”. Este nevoie de mai multe dovezi, a spus el, dar, în trecut, academicienii nici măcar nu s-au deranjat să îşi pună aceste întrebări despre insecte. „Iar acum încep să o facă”.

El crede că nivelul de cunoaştere sofisticată pe care îl prezintă albinele înseamnă că este puţin probabil ca ele să nu simtă deloc emoţii. 

Chittka însuşi este „destul de convins” că albinele sunt fiinţe simţitoare. „Le expunem la provocări pe care nicio albină nu le-a întâlnit vreodată în istoria sa evolutivă. Iar ele le rezolvă”.