• AMOC ar putea colapsa între 2037 și 2064, cu o probabilitate mai mare până în 2050.
  • Colapsul ar duce la răcirea Europei și extinderea gheții arctice.
  • Modelele actuale nu consideră impactul topirii gheții din Groenlanda.

Mai multe cercetări recente au sugerat că sistemul crucial – Circulația Meridională de Răsturnare a Atlanticului (AMOC) – ar putea fi pe cale de a se prăbuși, fiind slăbit de temperaturile mai ridicate ale oceanelor și de schimbările în salinitate cauzate de schimbările climatice induse de om, scrie CNN.

Noua cercetare, aflată în prezent în proces de evaluare de către colegi și care nu a fost încă publicată, folosește un model de vârf pentru a estima momentul colapsului, sugerând că acesta ar putea avea loc între 2037 și 2064. Studiul sugerează că este mai probabil ca prăbușirea să se întâmple până în 2050.

„Acest lucru este extrem de îngrijorător,” a declarat René van Westen, cercetător în domeniul marin și atmosferic la Universitatea din Utrecht, Olanda, și coautor al studiului.

Recomandări

CEARTĂ PE VILELE RAAPPS
SCHIMBĂ BANCA LA ȘCOALĂ
EMILY IN LONDON?
SHEERAN CÂȘTIGĂ
CONTINUĂ VACCINAREA
CE NU ȘTII NU TE DOARE

„Toate efectele negative ale schimbărilor climatice cauzate de om vor continua, cum ar fi valurile de căldură, secetele și inundațiile mai frecvente. Iar dacă adăugăm și un colaps al AMOC, clima va deveni și mai distorsionată,” a declarat acesta.

AMOC funcționează ca un conveior, transportând apa caldă de la suprafață din emisfera sudică și tropice spre Atlanticul de Nord rece. Apa mai rece și mai sărată coboară și se îndreaptă spre sud. Acest mecanism previne supraîncălzirea unor părți ale emisferei sudice și răcirea extremă a celor din emisfera nordică, distribuind în același timp nutrienții esențiali pentru ecosistemele marine.

Un colaps al AMOC ar transforma părți ale lumii într-un mod dramatic. În decadele de după colaps, gheața arctică ar începe să se extindă spre sud, ajungând în cele din urmă până la coasta de sud a Angliei. Temperatura medie a Europei și a Americii de Nord – inclusiv a unor părți din SUA – ar scădea semnificativ. Pădurea amazoniană ar experimenta o inversare completă a sezonurilor; sezonul uscat actual ar deveni sezonul ploios și viceversa.

„Un colaps al AMOC este un pericol imens pe care ar trebui să facem tot posibilul să-l evităm,” a spus Stefan Rahmstorf, oceanograf fizic la Universitatea Potsdam din Germania, care nu a fost implicat în cea mai recentă cercetare.

Pentru a ajunge la concluziile lor, cercetătorii de la Utrecht au folosit modele avansate și au identificat pentru prima dată o zonă din Atlanticul de Sud ca loc optim pentru monitorizarea schimbărilor în circulație, folosind date observaționale. Aceștia au analizat temperaturile și salinitatea oceanului din acea zonă pentru a confirma predicțiile anterioare privind momentul în care AMOC ar putea atinge punctul critic.

Rahmstorf a subliniat că accentul pe momentul colapsului AMOC este o dezvoltare relativ nouă, dar reflectă cât de departe a ajuns înțelegerea științifică a slăbirii acestuia.

„Până acum câțiva ani, discutam dacă ar putea avea loc deloc, ca un risc de probabilitate mică și impact mare,” a declarat Rahmstorf pentru CNN. „Acum, pare mult mai probabil decât acum câțiva ani că acest lucru se va întâmpla. Acum oamenii încep să se apropie de momentul în care va avea loc.”

Rahmstorf a adăugat că acum cinci ani ar fi fost de acord că un colaps al AMOC în acest secol era improbabil, dar chiar și un risc de 10% este încă inacceptabil „pentru un impact catastrofic de o asemenea magnitudine.”

„Acum există cinci lucrări care sugerează că ar putea avea loc în acest secol sau chiar înainte de mijlocul secolului,” a spus Rahmstorf. „Evaluarea mea generală acum este că riscul de a trece peste punctul critic în acest secol este probabil mai mare de 50%.”

În ciuda avansurilor rapide în cercetarea AMOC și a modelelor care încearcă să prezică colapsul său, acestea nu sunt lipsite de probleme.

De exemplu, modelele nu iau în considerare un factor critic în prăbușirea AMOC – topirea gheții din Groenlanda. Cantități masive de apă dulce se scurg din calota glaciară și ajung în Atlanticul de Nord, perturbând una dintre forțele de bază ale circulației: salinitatea.

„Există deja un influx uriaș de apă dulce în Atlanticul de Nord, care va perturba complet sistemul,” a spus Rahmstorf.

Această lacună în cercetare înseamnă că predicțiile ar putea subestima cât de curând sau cât de repede ar putea avea loc colapsul, a adăugat el.

Citește și