Cercetătorii europeni dezvoltă „clădirile vii” ale viitorului. Ai locui într-o casă cu pereți care se repară singuri și o fațadă care „respiră”?

• Cercetătorii europeni dezvoltă primele clădiri inspirate de organismele vii.
• Miceliul, rețeaua care formează ciupercile, poate înlocui parțial betonul.
• Noile biomateriale se pot regenera și reduc amprenta de carbon a construcțiilor.
• Fațadele care se adaptează reacționează la lumină, căldură și umiditate în timp real.

O casă construită parțial din filamente de ciuperci, cu pereți care se repară singuri, o fațadă care respiră și își schimbă comportamentul în funcție de vreme și un robot care se ocupă de treburile casnice.

Nu mai este un scenariu SF.

Cercetătorii europeni dezvoltă deja primele „clădiri vii”, inspirate de natură și ajutate de inteligența artificială.

Scopul: locuințe care consumă mai puțină energie, produc mai puține emisii și se adaptează permanent nevoilor celor care trăiesc în ele.

Ce înseamnă, de fapt, o „clădire vie”?

Proiectele finanțate prin Horizon Europe propun o schimbare radicală a habitatului nostru: clădiri care se comportă asemenea unui organism. Ele folosesc senzori, inteligență artificială și biomateriale capabile să reacționeze la mediu.

Un exemplu spectaculos este miceliul, rețeaua de filamente care formează partea invizibilă a ciupercilor. Acesta poate fi cultivat în forme precise, este foarte ușor, izolează excelent și are capacitatea de a regenera mici fisuri. Astfel de materiale ar putea înlocui parțial betonul și alte materiale cu amprentă mare de carbon, făcând construcțiile mai durabile și mai prietenoase cu mediul.

Cum ajunge o casă să se comporte astfel?

Noua arhitectură se inspiră din biomimetică, disciplina care preia soluțiile perfecționate de natură de-a lungul evoluției. Fațadele care se adaptează își modifică proprietățile în funcție de lumină, temperatură sau umiditate, asemenea frunzelor care își reglează schimburile cu mediul.

Materialele inteligente și sistemele automatizate controlează permanent ventilația, iluminatul și consumul de energie, fără intervenția locatarilor. În laboratoare sunt testate chiar și fațade alcătuite din module robotizate care comunică între ele și își schimbă configurația în funcție de condițiile exterioare.

Astfel, clădirea nu mai este un obiect inert, ci un sistem capabil să se adapteze continuu.

Cum va arăta viața noastră într-o astfel de casă?

Dacă extindem proiectul la tot ce ne aduce tehnologia de astăzi, locuința va produce energie, va recicla apa, va monitoriza calitatea aerului și va anticipa nevoile familiei.

Inteligența artificială va coordona toate aceste funcții, iar roboții domestici vor deveni ajutoare obișnuite în activitățile zilnice: vor pregăti masa, vor transporta obiecte, vor face curățenie sau vor oferi sprijin persoanelor în vârstă.

Clădirea va comunica inclusiv cu alte clădiri pentru a optimiza consumul de energie la nivelul cartierului.

În această viziune, casa nu mai este doar un spațiu în care locuim, ci un organism care învață, evoluează și colaborează cu oamenii și cu mediul înconjurător.