- Babeș a descoperit principiul folosit azi la tratarea COVID-19 cu plasmă
- În anul Unirii, România era salvatorul lumii cu vaccinurile produse aici
- În preajma Unirii, Babeș pregătea vaccin împotriva holerei și difteriei
- În 1921, România avea al doilea institut de seruri și vaccinuri din lume
- În 1918, Franța l-a chemat pe Cantacuzino să ajute la gestionarea epidemiei de gripă
- Cantacuzino a realizat rețeaua de distribuție a vaccinului care funcționează și azi
- Institutul Cantacuzino nu mai produce vaccin de 11 ani
În 1918, anul Unirii, România era pe harta salvatorilor lumii. Grație profesorilor Ion Catancuzino şi Victor Babeş, care au pus bazele şcolii româneşti de bacteriologie şi virusulogie.
Advertisment
Preocuparea lor de atunci este mai actuală ca oricând astăzi: vaccinarea şi vaccinul.
În 1916, când țara intrase în războiul mondial, Babeș pregătea cantităţi mari de ser și organiza echipe sanitare pentru combaterea epidemiilor. Un an mai târziu, în plină ocupație germană, se ocupa de prepararea vaccinurilor împotriva difteriei și holerei pentru civili și prizonierii români.
Iar în zilele noastre, bolnavii de COVID-19 au șanse datorită lui.
Recomandări
Costin Cernescu – Membru al Academiei Române: „Babeş este autorul unei deosebite descoperiri, seroterapia. Ceea ce astăzi este atât de frecvent prezentat pe toate posturile privind terapia infecţiei covid prin plasmă recoltată de la foştii bolnavi, se bazează pe acest principiu al seropterapiei inventat de Babeş.“
Tânărul Babeș uimea lumea științei și făcea să fie rostit cu respect numele
României. La 30 de ani, scria primul tratat de bacteriologie din istorie,
împreună cu savantul francez Andre Cornil. După trei ani, la Bucureşti
se înființa Institutul de Bacteriologie. România intra în clubul select
al marilor puteri din Europa.
Costin Cernescu – Membru al Academiei Române: „Institutul Babeş a fost creat la un an numai după ce la Paris a luat fiinţă institutul Pasteur. Cu doi ani înainte, la Berlin fusese înfiinţat institutul Robert Koch.“
Pe când institutul era înființat la București, la Paris începea studiile Ion Cantacuzino. Pasionat de lupta cu armata letală a inamicilor invizibili, avea să fabrice vaccinuri salvatoare. Cum ar fi cel antiholeră cu care imuniza trupele române decimate de epidemie în 1913, în al treilea război balcanic.
Iar 1918, anul Unirii, îl găsea pe Cantacuzino la Marsilia. Francezii îi ceruseră ajutor ca să scape de epidemiade gripă spaniolă. Trei ani mai târziu, România deschidea Institutul de Seruri şi vaccinuri. În toată
lumea, mai era doar unu în afară de al nostru.
Costin Cernescu – Membru al Academiei Române: „Cantacuzino şi Babeş, de asemenea, în mai mică măsură, a realizat o reţea de distribuţie a vaccinurilor care este funcţională şi astăzi. Datorită lui au fost create în provincie centre, institute de cercetare, la nivelul comunelor, plasmelor, au fost organizate centre de vaccinare.“
Vremurile de glorie au apus. Institutul Cantacuzino producea ultimul vaccin în 2009. Agenţia Medicamentului îi retrăgea autorizaţia de funcţionare acum 10 ani. Directorul de atunci al institutului, Radu Dorel, ceruse inexplicabil încetarea autorizațiilor de punere pe piață pentru 21 de produse. Intrat în administrarea armatei acum trei ani, cercetătorii speră să fabrice anul viitor un vaccin antigripal.
Ştefan Dascălu are 24 de ani, este din Suceava, a studiat la Oxford și a scris un studiu despre gestionarea epidemiei de COVID-19. Acum își dă doctoratul, tot la Oxford, în apărarea organismului împotriva gripei aviare.
Dacă cercetarea lui are succes, Ștefan ar putea contribui la apariția unui nou vaccin antigripal. Nu exclude dezvoltarea lui în România.
Ştefan Dascălu, doctorand la Oxford: „Mi-ar face o mare plăcre să pot colabora cu nişte oameni care doresc să scadă din impactul bolilor infecţioase în general şi nu doar a gripei aviare în România.“