Cine sunt românii din serviciile secrete care au sprijinit Marea Unire. Mihail Moruzov i-a lăsat pe ambasadorii vremii fără servietele cu informații

• Mai multe structuri necentralizate desfășurau activități de spionaj înainte de Primul Război Mondial
• Patru lideri ai acestor structuri au rămas în istorie
• Mihail Moruzov, unul dintre lideri, a luat servietele unor ambasadori în care se aflau documente secrete

Serviciile Secrete au fost implicate în Unirea din 1918, chiar dacă atunci nu exista niciun serviciu centralizat care să apere interesele României. Șefii diferitelor structuri trimiteau informațiile miniștrilor care la rândul lor transmiteau totul premierului sau regelui pentru a lua deciziile.

Ofițerii au strâns informații din Transilvania, Banat și Bucovina și au folosit agenți secreți recrutați din rândul localnicilor patrioți ca să afle tot ce se întâmplă în provinciile României. Atunci erau cel puțin opt structuri care strângeau informații, și uite ce făceau cei de la Ministerul de Interne sau Armată, ca să se infiltreze printre inamici și să contra-careze spionajul anti-românesc.

Se pot enumera cu siguranță 6 structuri care se ocupau cu spionajul și care aveau obiective bine definite. Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, din 1908, desfășura acțiuni contrainformative, interceptarea documentelor secrete ale serviciilor străine. Serviciul Supravegherii Știrilor, din 1915, avea atribuții informative și contrainformative, iar Biroul de Cercetări Informative de pe lângă Ministerul Justiției din același an instrumenta cazurile de spionaj și trădare.

Marele Cartier General al MaPN, de la 1916, culegea și transmitea date și Serviciul de Siguranță al Dobrogei, tot al Ministerului Apărării, din 1917, pătrundea în rețelele inamice, contracara acțiunile de spionaj împotriva Armatei. În 1918, Gărzile Naționale colaborau cu francezii din Misiunea Specială condusă de Henri Berthelot.

Patrioții din structurile secrete care au pus umărul la Unire sunt Nicolae Condeescu, Ion Panaitescu, Romulus Voinescu și Mihail Moruzov. Plin de curaj, acesta din urmă fura în 1914 servieta ambasadorului austro-ungar la București și afla astfel cifrul diplomatic al Ministerului de Externe habsburgic, căruia îi citea astfel toată corespondența. Doi ani mai târziu, repeta isparava, de data asta cu ambasadorul Germaniei.

Iar România afla o parte din agenții secreți ai nemților și numele celor 200 de români plătiți de ei să vândă informații. În ianuarie 1916, și Panaitescu făcea un bine țării. Aresta agenți ai Rusiei, care recunoștea implicit spionajul, prin retragerea reprezentantului serviciilor secrete ale Antantei.

Liderii Serviciilor Secrete rămași în istorie sunt col. Nicolae Condeescu, șeful Secției Informații din Marele Stat Major, Ion Panaitescu, șeful Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Mihail Moruzov, părintele serviciilor secrete românești și Romulus P. Voinescu, șeful al Siguranței din Basarabia.