Ion Popa, fost judecător: Suntem pionieri în Europa prin Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Va fi desființată, dar va fi reînființată sub o altă formă

Ion Popa, fost judecător, în prezent avocat, a publicat anul trecut volumul “Noaptea dreptății românești 2005-2020”, în care vorbește despre existența unui plan/proiect de conducere a României din umbră, de forțe nealese, în care șeful statului este pionul principal pentru atingerea scopurilor acestor forțe ascunse.

Ion Popa spune că justiția a fost folosită în acest plan deoarece este un instrument de forță care inspiră încredere în rândul oamenilor, iar modificările legislației în acest domeniu, promovarea peste noapte a unor procurori de la bază la vârful ierahiei au fost modalități de realizare a planului conducerii României din umbră. De asemenea,  exacerbarea fenomenului corupției a avut scopul de a întări și conferi putere DNA în acest plan, iar complexul de inferioritate, ca țară, pentru a ni se impune decizii din afară.

Ion Popa spune că planul are mai multe componente, care acționează unitar, politicul având rolul său. Astfel, sunt folosite partidele care în alegeri sunt situate pe locul doi pentru a crea în jurul lor majorități și care astfel dependente de președintele țării, șeful planului pe plan intern.

Despre Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justișie (SIIJ), Ion Popa spune că deranjează deoarece procurorii de aici sunt independenți față de politic, motiv pentru care va fi desființată și reînființată sub o altă formă.

Prezentăm principalele declarații ale fostului magistrat Ion Popa duminică, la Interviurile lui Cristoiu de la Aleph News:

Despre planul de conducere din umbră a României

Ion Popa: S-a mai vorbit despre existența unui proiect în România, dar astfel de inițiative au fost demolate imediat de oameni care constituiau subiect de preocupare pentru parchet, de dosare, urmărire penală și atunci erau prezentați ca niște oameni interesați  să arunce în spațiul publice niște apărări, care să le fie favorabile.  Și atunci am decis să prezint succint mecanismele care au stat la baza acestui proiect. Ca să nu pot fi marginalizat în idei, am considerat că nu e bine să exprim opiniile mele, ci să prezint date, fapte, statistici, decizii ale celor care în timp au conturat acest proiect

Ion Popa: Proiectul are în mare două aspecte, legislativ, deci a fost nevoie de o bază legislativă, pe care să se construiască și care să permită acțiunile ulterioare, prin modificarea legilor justiției în 2015. Și apoi, pliată pe aceste legi, a fost politica de resurse umane. (..) Mecanismul Justiției le era insuficient, dar el trebuia croit. Într-un articol din DW, destul de recent se vorbea despre juvenilizare. Problema este că atunci în 2005 nimeni nu ne-a spus de juvenilizare, ni se spunea că vin tinerii. Dar ce s-a întâmplat în 2005 a fost un exces. Acest mecanism de promovare prematură s-a manifestat doar la nivelul Parchetelor, nu și la nivelul judecătorilor.

Ion Popa: S-a instituit prin lege o modalitate de teleportare a procurorilor de la bază, de la talpa organizării judiciare la vârful parchetului general și nu numai în funcții de execuție, ci și în funcții de conducere, cum a fost cazul cel mai elocvent al Laurei Codruței Kovesi. Ea avea grad de parchet de tribunal, acolo ajunsese profesional, prin examen și de acolo a fost promovată exploziv în fruntea Parchetului General.

Ion Popa: Sigur, tinerețea este un atu, are marile ei avantaje – energie, entuziasm, poate idei noi- dar aceste funcții de la vârful parchetului general presupun o mare responsabilitate și de aceea cel care ajunge acolo trebuie să facă dovada în prealabil a capacității și experienței de viață, de muncă, că sunt buni manageri și au avut reușite la parchetele unde au lucrat anterior. Ei neavând beneficiul experienței de viață și profesionale au fost victime sigure pentru acțiunile de persuasiune exercitate asupra lor, de persuasiune instituțională de data aceasta.

Ion Popa: Una dintre vulnerabilitățile majore ale acestor procurori a fost că ei nu beneficiau de stabilitate. Independența procurorurului fără stabilitate nu poate să existe. Nu ai cum să fii independent dacă nu ești sigur de postul tău. Stabilitatea tocmai asta presupune că nu poți fi delegat, detașat, transferat fără acordul tău. Neavând această stabilitate ei trăiau mereu cu securea deaspura capului în sensul că dacă șeful de direcție, de serviciu se supără pe ei, a doua zi ajung prin decizia șefului acolo unde au plecat. Și acolo de unde au plecat era rău.

De ce au ales justiția autorii proiectului

Ion Popa: Justiția este instrument de forță și prezintă încredere în față populației, în sensul că dacă un procuror ia o măsură vine din partea unei instituții. Și mai exisă și teama oamenilor față de instituție. Întotedeauna imagina de prezentare a Parchetului a fost că procurorii sunt independenți. În primul rând este un neadevăr. Procurorii sunt independenți în munca, în profesia lor, în sensul că nu vine nimeni să-i oblige să facă ceva, dar nu poți să spui că e independent pentru că rezultatul muncii sale se duce spre confirmare la șeful său ierarhic. Dacă șeful său ierarhic îi spune nu-i bine, înseamnă că el nu mai e independent.

Ion Popa: S-a pornit de la corupția din România pentru că probabil aveau nevoie de DNA și atunci ca să dai un volum foarte mare și să dai în competența acestei instituții practic toată țara și atunci ca să justifici de ce această competență la o singură instituție, am zis eu, logic, trebuia exacerbat și fenomenul de corupție. De altfel, exacerbarea fenomenului corupției a făcut posibilă și menținerea MCV. MCV a fost menținut, printre altele, nu ca să ne învețe carte, ci iată pentru că prin mecanismele pe care le-am adoptat de-a  lungul timpului nu am reușit să punem capăt acestei corupții și mai ales la nivel înalt. Apoi corupția trebuia să ne situeze într-o zonă de inferioritate. Nu suntem mai corupți decât ceilalți. Statistic, corupția noastră nu este cu nimic mai mare decât a lor, iar dacă vedem cifrele amețitoare ale corupției din țările vest europene chiar te întrebi de ce ne numesc pe noi corupți.

Ion Popa: Toate compunentele proiectului acționează în mod unitar. De aceea am spus că acel care coordonează este președintele țării, șeful proiectului. Nu e al lui, el este coordonator din interior al acestui proiect. E firesc pentru că el are toate pârghiile la îndemână. El numește vârfurile Parchetului General, desemnează prim-ministrul – ați văzut și dvs în ce fel a fost deformată Constituția încă de pe vremea dlui Băsescu, în sensul că desemnarea prim-ministrului este <pun pe cine vreau eu> – remanierile guvernamentale, ați văzut ce s-a întâmplat acum 2-3 ani, a refuzat până să ia și act de demisii, nu mai spunem de numirea unor interimari. De asta pentru puterile garante important e președintele. Ce au făcut prin acest proiect au vădit că sunt oameni și serioși, și profesioniști. Și ca oameni serioși care se gândesc la viitor evident că și-au pregătit și resursa umană care va veni.

Ion Popa: Din nefericire, noi ne-am postat încă de la început, din 1990, că suntem cei mai proști din lume și asta s-a manifestat și în justiție și a continuat această cutumă de inferioritate, se menține și acum în sensul că am acceptat fără niciun fel de problemă ca cineva de afară să ne învețe ceva. (..) dintr-odată ne-am situat singuri într-o zonă de inferioritate și să acceptăm să vină să ni se dea indicații. A apărut MCV, care a adâncit acest sentiment, ne-am complăcut în această situație de elev umil și neștiutor atunci când veneau comisiile să facă evaluări, nimeni nu a comentat și, pe măsură ce trecea timpul, se vedea din ce în ce mai clar că aceste rapoarte nu numai că nu prezintă realitatea, prezentau invers decât se întâmpla în România, a ieșit din ce în ce mai mult în evidență subiectivismul lor și faptul că își culegeau informațiile doar de la anumite persoane desemnate.

De ce am acceptat să fim considerați inferiori

Ion Popa:  Au fost niște obiective mari la care noi am aspirat și care ne-au fost condiționate. Poporul a acceptat pentru că dacă ai niște lideri care prezintă situația în acest fel, ajungi să-i urmezi. Foarte puțini lideri au ieșit să spună <stați puțin că nu suntem proști>.

Modificarea legilor justiției în 2005

Ion Popa: Juridic, profesional, nu trebuiau modificate. Din perspectiva punerii în aplicare a acestui proiect, da, trebuiau modificate, pentru că trebuiau constituite acele baze pe care ulterior să se desfășoare o politică de resurse umane care să pună în aplicare obiectivele din plan. De exemplu, numirea vârfurilor parchetului. În legile din 2004, vârfurile erau numite de CSM. S-a modificat legea și vârfurile au ajuns să fie numite prin propunerea ministrului Justiției și numirea concretă prin decret de către președintele României. Avizul secției de procurori a CSM era consultativ. Viața ne-a demonstrat că atunci când voia președintele ținea sau nu cont de acest aviz. Al doilea exemplu este modificarea legii organizării judiciare prin care s-a creat o cale separată, față de procedura obișnuită, de promovare prin concurs a tuturor magistraților, această teleportare. În felul acesta, procurori lipsiți de orice fel de experiență, care puteau fi ușor persuadați, păcăliți, entuziasmați, cu vorbe frumoase spuse de oameni cu autoritate, au ajuns de la baza ierahiei judiciare la vârful parchetului. Acolo, fără stabilitate,  era ușor să-îndrumi cum să facă, ce să facă.

De ce în plan e ales partidul clasat pe locul 2 la alegeri

Ion Popa: PSD, în decembrie 2016, câștiga 45%, partid puternic, nu avea nevoie  de președinte, nu-l interesează președintele, poate forma singur guvernul, are majoritate în Parlament. Iată acum partidul de pe locul  2 a fost ales să facă guvern cu partidul de pe locul 3. Eu cred că le-a convenit că PNL nu a luat 40%, altfel ar fi emis pretenții. Când un partid e puternic începe să emită și pretenții, nu atât partidul în sine, cât liderii. Dacă există și un lider puternic al partidului, atunci e un pericol pentru că deja îl pune în umbră pe președinte și deja pune în pericol toate proiectele.

Despre desființarea SIIJ

Ion Popa: Cred că suntem pionieri în Europa prin Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Uitați-vă ce război împotriva acestei secții. Singura explicație logică e că procurorii de acolo sunt singurii procurori dintr-o entitate care nu e datoare politicului. Ei au fost numiți în funcție de CSM și din Consiliu, nu de procurori, ci au fost numiți de o comisie în care majoritari erau judecători. Am convingerea că dacă merg pe această linie probabil secția va fi desființată, dar va fi reînființată sub o altă formă. Trebuie ca toți care sunt acum acolo să plece, asta este clar, și va fi repopulată cu oameni numiți printr-o altă procedură.

Ce știa Băsescu și a tăcut când trebuia să vorbească

Ion Popa: Trecerea PDL de la socialiști europeni la populari europeni arată că dl. Băsescu știa foarte bine ce urmează să se întâmple și că urmează să beneficieze de sprijinul PPE. Nu ai cum să nu știi. Mărturisesc că m-a impresionat, mi-a părut și rău, mi-a părut și bine când am văzut multe din punctele sale de vedere actuale, ale președintelui Băsescu, și care sunt fără cusur. Eu m-am întrebat domnule, de ce nu le-ai spus atunci, când erai în funcție, pentru că aveai toate pârghiile la îndemână, de ce vii să spui acum că Kovesi și Timmermans făceau presiuni cu dosare, cu corupție și că nu era adevărat? De ce îmi pare rău? Îmi pare rău pentru că eu nu aș vrea să fiu de acord cu el pentru în cele două mandate a făcut foarte multe lucruri rele pe care acum le critică. Pe cei care i-am criticat și eu în carte îi critică și domnia sa acum. Bine, dar de ce nu ai făcut-o atunci? Și sigur știa pentru că a fost apărat corespunzător la referendumul din 2012 când s-a pus problema demiterii sale.

Cazul Năstase și mesajul său

Ion Popa: Pe Adrian Năstase l-au ales ca țintă pentru că era om politic și era incomod. Important era să-l scoată din joc și să le dea de înțeles și altora că li se putea întâmpla și lor. Adică ei nu aveau nevoie de condamnare pentru că până la urmă nu aveai de ce să fii condamnat. Partea proastă este cu multe dintre dosarele pornite au ajuns la finalizare prin condamnare chiar dacă ei au urmărit sau nu au urmărit. În momentul în care mecanismul judiciar se pune în mișcare este foarte greu să-l oprești.

Ion Popa: Controlul judiciar era un instrument pentru că făcea și el parte din acea etapă de umilire publică. Te obliga să te duci de fiecare dată la poliție, de fiecare dată era alaiul corespunzător, de fiecare dată erau protestatarii, mai mulți sau mai puțini, care strigau <hoțule de ce ai furat>, cu impresie generală la public. Toate astea ca la final, când ținta urma să fie condamnată, opinia publică să rămână cu senzația că e firesc, fiind bombardată permanent cu date negative despre cel în cauză. (…) Nu avea cine să se opună. Tot ce a însemnat coeziune socială în România s-a ales praful de ea. Până și în materie sportivă vedem că marile cluburi au fost date la o parte. Echipele tradiționale au fost înlocuite cu surogate.